După 48 de ani, Atletico Madrid cîştigă din nou un trofeu european » Visul regăsit

Golul lui Diego Forlan, marcat în minutul 116, duce trofeul Europa League la Madrid şi salvează sezonul lui Atleti. Era, în principiu, o finală pe care nici Atletico, nici Fulham n-ar fi dorit-o începută. Mai degrabă un vis, din care nici una, nici cealaltă n-ar fi vrut să se trezească. Care dintre ele să poftească la rolul de pierzătoare, cînd cu asta deja se obişnuiseră.

Golul lui Diego Forlan, marcat în minutul 116, duce trofeul Europa League la Madrid şi salvează sezonul lui Atleti

Era, în principiu, o finală pe care nici Atletico, nici Fulham n-ar fi dorit-o începută. Mai degrabă un vis, din care nici una, nici cealaltă n-ar fi vrut să se trezească. Care dintre ele să poftească la rolul de pierzătoare, cînd cu asta deja se obişnuiseră.

La Atletico a fost un sezon mizerabil. De rupere a abonamentelor din partea fanilor. Dar iată cum un meci, două goluri şi o seară extraordinară pot transforma mizerabilul în sublim. Iar Atletico mai are de jucat o finală, cea a Spaniei, miercurea viitoare, la Barcelona, cu Sevilla.

La Fulham, nici nu contează ce fel de sezon a fost. Această finală scoate din anonimat o echipă care altfel ar fi fost prezentă pe Google sau Wikipedia doar în calitate de anexă la vinderea de către Mohamed Al-Fayed a celebrului magazin Harrods. Legătura dintre Harrods şi Fulham venea chiar de la miliardarul egiptean.

Conexiunea Kun-Diego
Întrebarea serii era cine-şi va asuma rolul de echipa unu. În foile oficiale era Atletico. În calculele hîrtiei tot madrilenii păreau a fi în această postură, căci Fulham n-a dat, în aventura sa europeană care durează de 9 luni, căci au fost şi în tur preliminar, senzaţia că s-ar simţi foarte bine pe faza de construcţie. În tradiţie, tot Atletico, căci una e să ai în palmares finale şi trofee şi alta e să fii posesoarea unui munte de iluzii. În teren a fost însă destul de mult echilibru, cu iniţiativă ce se muta dintr-un teren în celălalt.

Cuplul Aguero-Forlan s-a conectat prima dată în minutul 12, pe o intercepţie reuşită de ginerele lui Maradona la o minge bîlbîită de nigerianul Etuhu, tinerelul celor de la Fulham, care are 27 de ani!. Pasa spre Forlan a fost bună, dar uruguayanul Diego a avut ghinion, căci efectul imprimat de el a fost mai degrabă spre exterior decît spre interior şi a raşchetat bara.

A doua oară a funcţionat mai bine. Cu golul lui Forlan adică. În minutul 32. Deşi e greu de spus că a funcţionat, de vreme ce reuşita a venit după un voleu ratat al lui Aguero, dar mai ales după un ofsaid al lui Forlan. E adevărat, faza a fost grea, asta ca să revenim la exprimări tipice, la masa presei a fost nevoie de reluare pentru a fi toate lucrurile lămurite, însă pentru ce ar fi nevoie de 6 arbitrii dacă astfel de faze sînt trecute la capitolul erori umane?

Meciul perfect?
Părea meciul perfect pentru Atleti. A fost. 5 minute. Căci Fulham a egalat, la prima sa ocazie mai clară, rodul unei acţiuni marca Bobby Zamora, cu gol Davies. Apropo de Boby Zamora. Joacă de o lună cu infiltraţii la tendon, se antrenează doar cînd nu are dureri, dar e vedeta lui Fulham şi trebuia să lase să se întrevadă asta. A făcut-o, căci golul de 1-1 e mai mult de jumătate al lui, ceva procente aparţinîndu-i şi lui Asuncao, cu a sa deviere nefericită.

Zamora a trebuit să iasă din teren în minutul 55, iar Fulham şi-a pierdut referinţa ofensivă. Era să devină Davies, dacă şutul său din minutul 60, născut din letargia unei apărări care parcă nu mai ştia să se apere. Însă puştiul De Gea, un fel de Messi al porţii, a scos fantastic.

Bună dimineaţa, Fulham
Apoi a părut meciul perfect pentru Fulham. Ploaie, ploaie de centrări în careul lui Schwarzer, ploaie de pase laterale, ca la handbal. Teren ud, deloc prietenos pentru tehnicii lui Quique Flores, care altfel a gîndit bine meciul, de vreme ce primul corner al englezilor a fost după minutul 70. Prelungiri, cu irosirea energiei, factor favorizant pentru englezi, căci la ce ritm e la ei în campionat, energia pare eoliană. Un kilogram de noroc, exact în capătul primei reprize de prelungiri, cînd Forlan a pătruns în stînga, dar Aguero n-a găsit linia porţii.

Aici s-a terminat. Perfecţiunea pretinsă de Fulham, dar şi norocul, care s-a mutat dincolo. Cei doi atacanţi ai lui Atletico schimbă iar locurile. Kun în bandă, un semn scurt către Forlan, centrare, iar Diego vine perfect la prima bară, ca un mare atacant ce este, deviază, iar mingea, luată în colimator şi de factorul şansă, se loveşte de Hangeland, dar intră în poartă.

Fulham a visat 116 minute. Va trebui să se reobişnuiască însă cu senzaţia dimineţilor dintotdeauna. Visele, de aceea sînt doar vise.

Petrescu a fost mai mare decît Hagi
Întîlnire-surpriză înaintea meciului, în zona presei. Chris Waddle, fosta extremă a lui Newcastle, Tottenham şi Marseille are 49 de ani şi acum comentează la ESPN partidele din Premier League. Nu putea lipsi de la o finală în care joacă o echipă din Anglia. Auzind că vin din România, şi-a amintit de Dan Petrescu, fostul coleg de la Sheffield Wednesday din sezonul 1994-1995. A fost mai bun decît Hagi, mi-a făcut semn. Şi pentru că mi-a sesizat mirarea, mi-a explicat de ce: Simplu! Petrescu a jucat în Anglia. Waddle ştie cel mai bine, doar s-a lăsat de fotbal la 42 de ani, jucînd la amatori. Parcă Glapwell, dac-am reţinut bine.

Precedent cu Bistriţa
Pînă aseară, centralul italian Nicola Rizzoli o mai arbitrase de încă două ori pe Atletico în întrecerile continentale. În ambele cazuri, madrilenii au pierdut. Prima înfrîngere a fost contra Gloriei Bistriţa, 1-2 în Cupa Intertoto pe 21 iulie 2007. A doua au suferit-o în actuala stagiune, 0-2 la Porto în grupele Ligii.