Răzvan Lucescu dezvăluie experienţele trăite lîngă marii antrenori ai lumii şi viziunea sa despre fotbalul adevărat

Pe 29 aprilie sărbătoreşte un an de cînd a fost numit antrenorul naţionalei, dar motive de sărbătoare n-a prea avut. Cu excepţia unui 1-1 meritoriu la Paris, cu Franţa, scurta sa carieră ca selecţioner a fost marcată mai degrabă de convulsii provocate de proprii jucători şi de contestări din mai multe direcţii.

Pe 29 aprilie sărbătoreşte un an de cînd a fost numit antrenorul naţionalei, dar motive de sărbătoare n-a prea avut. Cu excepţia unui 1-1 meritoriu la Paris, cu Franţa, scurta sa carieră ca selecţioner a fost marcată mai degrabă de convulsii provocate de proprii jucători şi de contestări din mai multe direcţii. Tocmai pentru a nu-şi reaminti tot ce-a fost urît în ultimul an, Răzvan Lucescu (41 de ani) acceptă un interviu, dar numai despre fotbalul adevărat, m-am săturat de scandaluri şi de interpretări.

– Care e cel mai important lucru pentru un antrenor, domnule Lucescu?
– Să-ţi respecţi munca! Acest lucru e determinant şi pleacă de la educaţie. Trebuie să ai respect faţă de colegi, faţă de staff şi faţă de tot ce-ţi propui ca strategie.

– Sînteţi perceput ca tehnician defensiv. E doar o prejudecată?
– Cred că da. Mie îmi place foarte mult jocul ofensiv, cu un pressing agresiv făcut în jumătatea adversă de teren. Vreau ca la faza de recuperare să participe toată echipa, iar în momentul în care se pierde balonul reorganizarea să se realizeze extrem de rapid.

3-4-3 nu e deloc învechit

– Sistemul de joc preferat?
– Nu am aşa ceva. Indiferent că sînt 3 sau 4 fundaşi, nu concep să joc fără patru oameni la mijloc. Aceştia trebuie să ocupe foarte bine toată lăţimea terenului, pentru că numai aşa poţi desface adversarul mai uşor.

– La Rapid foloseaţi un modul cu trei fundaşi centrali, considerat vetust. În schimb, la Braşov şi la naţională jucaţi cu 4 pe linia de fund. Aţi realizat greşeala făcută în Giuleşti şi aţi reparat-o?
– Nici vorbă! Să ştii că acest 3-4-3 e un sistem foarte greu de pus în practică şi deloc învechit. Ba e chiar modern, Zaccheroni a fost printre primii care l-au folosit, la Udinese, în anii ’90. Cînd joci 3-4-3, poţi fi surprins foarte uşor pe zonele laterale, mai ales dacă echipa nu e <scurtă>. Avantajul mare e că cei trei jucători din faţă pot face un pressing ultraofensiv.

– Sînteţi adeptul pregătirii fizice spartane?
– Nu, mai degrabă al lucrului tactic din prima zi de antrenament după vacanţă. Unei echipe de fotbal îi trebuie automatisme, iar acest lucru trebuie să vină din pregătirea tactică. Mourinho, de exemplu, lucrează numai şi numai cu mingea. Eu alternez antrenamentele tactice cu cele fizice.

– Cît la sută dintr-o şedinţă de pregătire lucraţi tactic?
– Depinde, dar în principiu 90% din timpul unui antrenament.

Preparatorul propune, antrenorul decide

– Contează mult să-ţi studiezi asiduu adversarul?
– Enorm! Îmi place să disec toate fazele, atît cele de apărare şi de construcţie, cît şi momentele de pierdere a balonului şi de recuperare a acestuia. De asemenea, mă preocupă foarte mult fazele fixe, extrem de importante într-un meci.

– Pregătirea fizică intră în atribuţiunile preparatorului sau ale antrenorului?
– Consider că e necesară o corelare perfectă între cei doi. Dacă antrenamentul gîndit de tehnician este intens, jucătorii nu pot fi <încărcaţi> din două părţi. Preparatorul propune, vine cu idei, dar pînă la urmă antrenorul trebuie să decidă.

– Aţi cunoscut şi aţi vorbit cu unii dintre cei mai în vogă tehnicieni ai lumii. Guardiola, de exemplu, ce v-a transmis?
– Un lucru simplu, dar profund: nu există o reţetă sigură pentru succes, fiecare antrenor poate <inventa> propria reţetă. Din perioada petrecută la Barcelona altceva m-a marcat. Îi urmăream la o şedinţă de pregătire pe Messi, pe Ibrahimovici, pe Puyol şi pe toţi ceilalţi <extratereşti> şi toţi se comportau absolut impecabil. Nimeni nu comenta comenzile lui Pep, nici o urmă de vedetism n-am remarcat de-a lungul a aproape două ore! Asta se realizează în timp, printr-o educaţie fotbalistică de care am avea şi noi nevoie.

Messi, Xavi, Rooney

– Mourinho?
– Ei, e absolut fabulos! Emană o forţă şi o încredere extraordinare, e incredibil de sigur pe ceea ce face. Simpla lui privire îţi spune că el e cel mai puternic! În schimb, în relaţia cu echipa, lucrurile se schimbă cu total. E prietenul cel mai bun al jucătorilor şi îi face pe toţi cei din jur să se simtă implicaţi sută la sută în proiectul său.

– Capello?
– E diferit. Un tip dur, distant, care pune preţ pe respectarea regulilor.

– Primii trei fotbalişti ai lumii?
– Messi, Xavi şi Rooney.

– Ce rezultat preferaţi, 1-0 sau 4-3?
– 1-0! Acest scor arată că jocul a fost perfect şi nu ai avut fisuri. Cînd ajungi să primeşti multe goluri, totul devine o întîmplare.

Nu m-am gîndit niciodată să antrenez la copii şi juniori. Îi apreciez însă enorm pe cei care fac această muncă, sînt convins că au un suflet extraordinar. Fac o muncă <invizibilă>, iar satisfacţiile pentru ei vin abia după o muncă de 7-8 ani cu un copil

Juniorii trebuie să <urce> la echipele mari cu un bagaj de cunoştinţe bine pus la punct. E importantă pregătirea tehnico-tactică, dar şi educaţia

Am încercat să fac şi muncă de birou, dar nu eram născut pentru aşa ceva. Îmi lipsea pasiunea, care e esenţială în orice domeniu ai activa. Nu există sentiment mai extraordinar decît să fii pe teren, înconjurat de fotbalişti profesionişti
Răzvan Lucescu, selecţioner România

Palmaresul lui Răzvan Lucescu la naţională
8    4    2    2    8-10

Palmaresul lui Răzvan Lucescu ca antrenor
– sferturile Cupei UEFA cu Rapid (2006)
– Cupa României cu Rapid (2006, 2007)
– a promovat în Liga I cu FC Braşov (2008)
– e antrenorul rapidist all-time cu cele mai multe meciuri în cupele europene (26)
– e antrenorul care a stat cel mai mult pe banca Rapidului în epoca George Copos (3 ani fără întrerupere)
– a dus Rapidul după 33 de ani în sferturile de finală ale unei competiţii europene