Nea Tinel Andone

Ce diferenţă! Ce schimbare de atitudine! Ce de şuturi şi, mai ales, ce de ocazii! Rapidul a făcut istorie, duminică seară, cu Steaua şi nu oricum. Ci arătînd cu totul altfel decît în urmă cu cîteva săptămîni. Deşi lotul nu s-a schimbat esenţial. De fapt, nu s-a modificat în bine, ci în rău, de vreme ce doi dintre învingătorii Timişoarei, Varga şi Bălan, nu au mai putut juca.

Ce diferenţă! Ce schimbare de atitudine! Ce de şuturi şi, mai ales, ce de ocazii! Rapidul a făcut istorie, duminică seară, cu Steaua şi nu oricum. Ci arătînd cu totul altfel decît în urmă cu cîteva săptămîni. Deşi lotul nu s-a schimbat esenţial. De fapt, nu s-a modificat în bine, ci în rău, de vreme ce doi dintre învingătorii Timişoarei, Varga şi Bălan, nu au mai putut juca. Au fost aceiaşi Ioniţă şi Spadacio, aceiaşi Lazăr şi Matici, acelaşi Bornescu. Doar linia de fund a căpătat întăriri. În rest, aceiaşi băieţi care pierdeau acasă cu Astra sau cu Craiova, aceiaşi fotbalişti care cîştigau cu mari cazne, emoţii şi şansă la Alba Iulia sau cu Timişoara. Şi atunci, ce s-a schimbat?

Pentru cei care continuă să creadă că oricine poate antrena o echipă de fotbal şi că, la unele cluburi, nici nu contează cine stă pe bancă, victoria zdrobitoare a Rapidului este palma care le trebuie ca să se trezească. Şi să vadă că în Giuleşti nu s-a produs o minune peste noapte, ci o reacţie firească la o decizie inspirată: numirea lui Ioan Andone în funcţia de antrenor principal. El e omul! El a putut face posibilă schimbarea! El e cel care a intrat într-un vestiar blazat şi, prin forţa personalităţii sale, a legat într-un mod practic sinapsele fotbaliştilor! I-a făcut să înţeleagă că sînt buni, mai buni decît mulţi din campionat, sînt talentaţi, mai talentaţi decît cei care le stau în faţă în clasament, dar lucrurile astea nu-s suficiente. Mai au nevoie de acea încredere care te împinge de la spate în mod miraculos şi atunci cînd picioarele te mai lasă. Pentru că te-ai antrenat în dorul lelii cîteva luni bune!

În urmă cu 43 de ani, Valentin Stănescu aducea primul titlu Rapidului. Cu privirea sa dură, cu vocea, singura, care se auzea peste cîntecul galeriei, cu fizicul impozant de fost portar, nea Tinel a reuşit şi pentru că a dat personalitate vestiarului. După triumful din Giuleşti a plecat şi a luat campionatul şi cu Craiova, şi cu Dinamo. Andone a făcut drumul invers. A luat un sac de trofee în Ştefan cel Mare, a arătat la Cluj, printr-un event, că n-a fost întîmplare şi a ajuns, acum, lîngă Podul Grant. Uitaţi-vă la el! Nu-i aşa că începe să semene cu nea Tinel?