Marea problemă la Dinamo » Criza de autoritate
Cîinii n-au un şef veritabil nici în birouri, nici pe bancă, nici pe teren. Aceasta e marea problemă a lui Dinamo. Cît ea va continua, orice plan de viitor e sortit eşecului. Strict fotbalistic, la Dinamo dracu’ nu-i chiar atît de negru. De o inconstanţă care a basculat de la agonia turului cu Slovan la extazul minunii de la Liberec sau de la victoria din Ghencea la eşecul hazliu de acasă cu Galaţiul, trupa din Ştefan cel Mare şi-a demascat pe parcursul turului de campionat tarele ce ţin nu de calitatea intrinsecă a jucătorilor, ci de organizarea sub toate aspectele sale.
Cîinii n-au un şef veritabil nici în birouri, nici pe bancă, nici pe teren. Aceasta e marea problemă a lui Dinamo. Cît ea va continua, orice plan de viitor e sortit eşecului
Strict fotbalistic, la Dinamo dracu’ nu-i chiar atît de negru. De o inconstanţă care a basculat de la agonia turului cu Slovan la extazul minunii de la Liberec sau de la victoria din Ghencea la eşecul hazliu de acasă cu Galaţiul, trupa din Ştefan cel Mare şi-a demascat pe parcursul turului de campionat tarele ce ţin nu de calitatea intrinsecă a jucătorilor, ci de organizarea sub toate aspectele sale. Tot ce s-a cîştigat s-a obţinut din vintre, din ambiţia de moment şi din calitatea jucătorului. Mai departe însă, tot ce s-a pierdut a ţinut de lipsa unui proiect clar, continuu, fluent, atît sub aspect strict sportiv, cît mai ales managerial.
3 antrenori a avut Dinamo pe bancă în tur: Bonetti, Ion Marin, Ţălnar
Talente neinstruite
Cifrele turului arată cum s-a irosit Dinamo în acest tur de campionat. Din cele peste 50 de criterii analizate de Digital Soccer Project, firma italiană care monitorizează pentru Gazetă toată Liga 1, roş-albii n-au fost lideri decît la numărul adversarilor depăşiţi (110 în medie pe meci). Locul al treilea l-au prins la şuturile spre poartă (14,8/ meci), iar poziţia a 4-a la driblinguri (8,4/meci). Cu alte cuvinte, dinamoviştii n-au făcut cine ştie ce eforturi pentru a recupera balonul, dar atunci cînd l-au avut au cam ştiut ce să facă cu el. Talentaţi, dar reticenţi la muncă, cîinii s-au mulţumit din nou cu puţin.
17 e locul pe care se clasează Dinamo la capitolul dueluri aeriene cîştigate
Atacul i-a curăţat
Dănciulescu, Niculescu, Niculae, Cristea au fost numele atacanţilor pe care s-a bazat Dinamo. Plus Torje, Prinţul, de pe flancuri, sau N’Doye sau Boştină din centru. NUME cu majuscule pentru fotbalul românesc, dar care, prin randamentul lor, au tras în jos echipa. Şi-au creat ocazii, dar le-au ratat cu nonşalanţă, astfel că dacă la situaţii fabricate dinamoviştii n-au stat rău (locul 4), la eficacitate s-au prăvălit în subsolul clasamentului (locul 15). Astfel, cu doar 19 reuşite, Dinamo a ajuns să înscrie în tur mai puţin decît Gaz Metan sau Oţelul.
0 şuturi a tras pe poartă Gabi Boştină în 14 meciuri jucate
Apărarea i-a ţinut în viaţă
Cu 12 goluri primite, Dinamo e pe podium, graţie unei echipe care s-a menţinut scurtă. Nu şi agresivă, pentru că roş-albii nu s-au învrednicit să facă un presing corespunzător (abia, locul 11). Cu alte cuvinte, nu le-a plăcut să muncească pentru a recupera balonul. Şi fără să ai mingea e greu să ameninţi poarta adversă.
48,3 metri a avut în medie echipa în turul campionatului.
Cheia Mărgăritescu
Poate fi transferul iernii pentru dinamovişti, tocmai din acest punct de vedere. China are acea răutate, acel pedigri de cîine rău necesar oricărei echipe. Sau mai bine zis o avea înainte de plecarea în Rusia. Şi mai are ceva, ce nu se prea regăseşte acum în club. Autoritatea. În cazul lui în teren. O putere de decizie, de control şi de coagulare a forţelor, care lipseşte pe toate celelalte paliere.
Birourile ucid echipa
Aşadar, cifrele au demonstrat că marea problemă a lui Dinamo nu vine dinspre teren, ci de după geamurile tribunei oficiale. Acolo unde iau loc nu numai conducerea multicefală din acte, ci şi alţi oameni care influenţează direct sau indirect echipa fără să figureze în organigrama clubului. Jucătorii se simt ca într-o familie în care nu numai părinţii îi ceartă, ci şi vecinul de palier, unchiul din partea mamei sau vînzătorul de la aprozar. Treptat, în loc să-şi cunoască şi să-şi respecte autoritatea, fotbalistul îşi pierde reperul în club, devine anarhic, nu mai ascultă decît de cel care-l îmbrobodeşte. Ce exemplu mai bun poate fi dat decît ceea ce trăieşte Ţălnar în aceste zile în care el se ocupă de pregătire, iar conducătorii negociază cu Andone? Cîtă autoritate mai poate avea Ţînţarul în faţa unor fotbalişti care-l aşteaptă pe nea Ando? Şi ce să mai creadă atunci cînd îl aude pe Ioan Becali spunînd: Dacă nu mă ascultaţi o să fac tot posibilul să nu mai prindeţi cupele europene în acest an!? Pe cine să bage el pe teren în prima etapă? Dacă-l prinde prima etapă.
De cine sînt impresariaţi dinamoviştii
Moţi, Pulhac, Zicu, Scarlatache, Grigore, Goian, Adrian Cristea, Mărgăritescu, Claudiu Niculescu, Andrei Cristea (Becali)
Torje, Daminuţă (Opria)
N’Doye (Liţă)
Molinero (Curea)
M. Niculae, Bratu, Boştină, Dolha, Matache, Curcă (fără impresar)