Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articoleleDe ce nu mă bucur după acest egal
Campionii noştri au făcut cîteva lucruri bune marţi seară, însă Stuttgartul era o echipă de bătut. Nu ştiu de ce, dar entuziasmul de după Unirea – Stuttgart 1-1 nu prea m-a atins. Marţi seară, în ciuda sentimentului general de bine, am plecat de la stadion cu o senzaţie de neîmplinire. Cu un mare regret pe care drumul spre casă, noaptea de odihnă şi dimineaţa confruntării cu cifrele m-au făcut, pînă la urmă, să-l pricep.
Campionii noştri au făcut cîteva lucruri bune marţi seară, însă Stuttgartul era o echipă de bătut.
Nu ştiu de ce, dar entuziasmul de după Unirea – Stuttgart 1-1 nu prea m-a atins. Marţi seară, în ciuda sentimentului general de bine, am plecat de la stadion cu o senzaţie de neîmplinire. Cu un mare regret pe care drumul spre casă, noaptea de odihnă şi dimineaţa confruntării cu cifrele m-au făcut, pînă la urmă, să-l pricep.
Da, rezultatul e mare. Dar doar judecat prin comparaţie. Unirea e prima echipă de-a noastră care smulge un punct, după 9 eşecuri consecutive în Ligă. Însă a fost 1-1.
Da, atitudinea a fost superbă. Să revii într-un meci care începe de la 0-1, cu o echipă fără pic de experienţă în Europa, pe un teren neutru, chiar dacă aflat în România, este de lăudat. După cum neaşteptat de caldă şi de răbdătoare a fost tribuna din Ghencea, una populată peste aşteptări. Oamenii lui Petrescu au arătat voinţă, au alergat din nou ca disperaţii, iar în plus au cîştigat meciul posesiei (55%-45%). E adevărat că din cele 488 de mingi jucate de ai noştri, 380 au fost în propria jumătate.
3 km în plus au alergat românii faţă de nemţi
Da, Varga a dat un gol de senzaţie. Decupat perfect din scenariul Ligii Campionilor. O execuţie cu interiorul piciorului stîng care a imprimat balonului exact traiectoria necesară pentru a îndeplini 3 condiţii: să treacă de adversarul din faţă, să ocolească portarul şi să prindă poarta în plasa interioară. Superb!
Da, eficacitatea e tot de Liga Campionilor. Cînd dai doar de 6 ori la poartă, cînd nimereşti cadrul doar de două ori şi marchezi o dată eşti de top la acest capitol.
Şi, cu toate astea, mă aventurez să spun că rezultatul de marţi e mai mic decît cel obţinut la Sevilla. Nu, n-am înnebunit, însă rămîn la părerea că în fotbal, joci cît de mult te lasă adversarul. În Andaluzia, campionii noştri au scos maximum în faţa unor extratereştri care dacă nu dau 4 goluri la Bilbao sau Glasgow nu se simt împliniţi. Nouă ne-au dat două. Pe cînd Stuttgart era o trupă de pămînteni, extrem de disciplinaţi şi de muncitori, dar neatinşi sub nici un fel de pana geniului. O echipă de bătut, nu de făcut egal.
Nu, schimbarea de sistem nu a însemnat siguranţă. Trecerea peste noapte la 5-4-1 sau 3-4-3, spuneţi-i cum vreţi, nu a lăsat urmări pozitive în jocul defensiv şi a văduvit de cel puţin un om faza de atac. Golul a fost primit pe zonă centrală, oaspeţii au tras de 15 ori la poartă!!!!, iar 8 dintre ele au venit din careu şi de pe mijloc (vezi diagrama). Şi atunci, la ce bun 3 paznici acolo şi un mijlocaş mai puţin?
15-6 pentru Stuttgart a fost raportul şuturilor la poartă
Automatismele formate în apărarea cu 4 au dăunat jocului ofensiv al Unirii în prima repriză. La noul sistem, cînd jocul e în lateral, poate şi trebuie să urce în atac şi aripa opusă, deoarece rămîn oricum cei 3 stoperi pe linia de fund. Neobişnuiţi, Brandan şi, în special, Nicu n-au urcat simultan şi constant peste centru decît din repriza a doua. Iar cum Maftei n-a trecut în terenul advers cu mingea la picior decît de 4 ori în tot meciul, Unirea a construit faza ofensivă ţinînd aproape mereu 4 fundaşi la doi atacanţi. O risipă de efectiv inutilă care s-a văzut în celălalt careu, acolo unde campionii n-au putut finaliza decît de două ori.
Nu, Petrescu n-a nimerit prima echipă. El, care, de regulă, izbutea să facă primul 11 din cei mai în formă jucători, s-a înşelat de data asta. Dacă alegerea lui Varga a fost inspirată, cu Bilaşco a dat-o-n bară. Unirea a jucat, practic, fără vîrf de atac, de vreme ce Bilă n-a izbuit nici o acţiune utilă, nici un şut la poartă, iar din 19 mingi jucate a pierdut 12. Prin comparaţie, Rusescu, care a evoluat doar jumătate de oră, a iniţiat 4 acţiuni finalizate de el sau de colegii săi. Pînă şi Arlauskis a iniţiat două acţiuni de atac, capitol la care lider a fost Apostol, cu 6. În plus, lăsarea în afara lotului a lui Paraschiv mi se pare o eroare. Cînd ai o echipă care strînge în total meciuri internaţionale cîte a jucat Para la Steaua şi echipa naţională n-ai voie să iei o asemenea decizie.
Contraatacul, fazele fixe şi capacitatea de a concretiza ocaziile ivite sînt cheile succesului în Champions League
Rafa Benitez
Absolut corect. Unirea n-a avut-o decît pe ultima. Contraatacul a fost greu de dezvoltat din două motive.
1. Pentru că adversarul e un fel de Urziceni al Germaniei, cu o filosofie de joc de aşteptare în propriul teren, nu de echipă activă, de invitare la atac poziţional, nu la contre.
2. Viteza de pasare a băieţilor noştri a fost scăzută de numărul enorm de atingeri de balon făcute de fiecare.
Nu, fazele fixe n-au mers. Punct forte al ialomiţenilor altădată, mingile statice n-au creat pericol la poarta lui Lehmann. Din 7 lovituri libere şi cornere, doar una s-a încheiat cu şut. Prin comparaţie, nemţii au avut numai 5 faze fixe, dar 3 le-au finalizat cu minge trimisă la poartă. De ce? Pentru că nici Apostol, nici Brandan n-au fost servanţi buni.
Nu, n-au mai fost altruişti. Spre finalul meciului, cu schimbările făcute de Petrescu, cu acomodarea jucătorilor de bandă cu noul sistem, fără tracul de start, cu moralul refăcut de golul lui Varga şi cu suportul publicului, Unirea a iniţiat mai multe faze de atac. Cel puţin două dintre ele au fost însă irosite de individualismul lui Rusescu şi Apostol, care n-au pasat, ci au vrut doar să intre ei în istoria Ligii Campionilor.
Nu, schimbarea de sistem nu a însemnat siguranţă. Trecerea peste noapte la 5-4-1 sau 3-4-3, spuneţi-i cum vreţi, nu a lăsat urmări pozitive în jocul defensiv şi a văduvit de cel puţin un om faza de atac. Golul a fost primit pe zonă centrală, oaspeţii au tras de 18 ori la poartă!!!!, iar 8 dintre ele au venit din careu şi de pe mijloc (vezi diagrama). Şi atunci, la ce bun 3 paznici acolo şi un mijlocaş mai puţin?