Incredibila întîmplare de după Oţelul – Steaua

Era opt seara. Meciul se terminase de vreo oră. Spectatorii plecaseră de mult. În afara arenei, la vreo 50 de metri, un chioşc cu de toate. Eu şi colegul Silviu Samuilă, însetaţi. În faţa noastră un copil de vreo 7 ani, grăsuţ, ridicat pe vîrfuri pentru a ajunge la gemuleţ, cere ferm

Era opt seara. Meciul se terminase de vreo oră. Spectatorii plecaseră de mult. În afara arenei, la vreo 50 de metri, un chioşc cu de toate. Eu şi colegul Silviu Samuilă, însetaţi. În faţa noastră un copil de vreo 7 ani, grăsuţ, ridicat pe vîrfuri pentru a ajunge la gemuleţ, cere ferm: Un Rothmans, vă rog!. Mă pufneşte rîsul. Vînzătoarea nu schiţează însă nici o grimasă. Se îndreaptă spre raftul cu ţigări, ia pachetul albastru şi i-l oferă.  Adevărul e că arată bine copilul, poate avea 18 ani, zic, încercînd să o fac, discret, pe doamna dinăuntru să priceapă că încalcă legea. Doamna zîmbeşte a nimic, în timp ce puştiul ia pachetul şi, zbughind-o imediat, strigă peste umăr: Oricum nu erau pentru mine!.

Ne vine rîndul. Eu cer o Cola şi o primesc. Silviu vrea o bere, dar nu e ziua lui norocoasă. Pînă la nouă seara nu avem voie să vindem băuturi alcoolice în preajma stadionului. Silviu e consternat. Cum, doamnă, i-aţi dat ţigări unui copil şi nu-mi daţi şi mie o bere?, o întreabă. Nu, pînă la nouă, nu!. Era opt seara şi în preajma stadionului nu mai eram decît noi, mîndri că trăim în ţara în care se respectă legea.