Eşecul cu Serbia ne poate fi şi folositor dacă FRF se va mişca repede în numirea unui selecţioner » Schimbaţi acum!

Cea mai mare greşeală în clipa asta ar fi să ne scăldăm în apa călîie a probabilităţilor. Să sperăm aiurea că va veni minunea şi să aşteptăm. Din acest moment trebuie să socotim zilele pînă la startul viitoarelor preliminarii. Cele pentru CE 2012. Par multe, vreo 500, dar în esenţă, la cîtă treabă e de făcut la echipa naţională, ele sînt puţine.

Cea mai mare greşeală în clipa asta ar fi să ne scăldăm în apa călîie a probabilităţilor. Să sperăm aiurea că va veni minunea şi să aşteptăm. Din acest moment trebuie să socotim zilele pînă la startul viitoarelor preliminarii. Cele pentru CE 2012. Par multe, vreo 500, dar în esenţă, la cîtă treabă e de făcut la echipa naţională, ele sînt puţine.

Într-un fel, se repetă istoria precedentă. Iordănescu a avut demnitatea de a se da la o parte după ruşinea din Armenia, Piţurcă a venit la naţională, a început să construiască echipa după filosofia lui şi a izbutit victoria de moral cu Cehia. O izbîndă care nu ne-a adus calificarea la CM 2006, compromisă în prima parte a preliminariilor, dar a conturat formaţia ce avea să meargă la Europeanul de peste doi ani.

Acum e rîndul lui Piţurcă să ne arate, pe de o parte, că are demnitate, iar pe de alta că-i pasă de soarta naţionalei. Dacă nu, misiunea Federaţiei ar fi aceea de a grăbi schimbarea, chiar dacă ea ar echivala cu o pagubă financiară echivalentă cu clauza din contractul selecţionerului.

Profilul ideal
Megem mai departe. Să zicem că Piţurcă ar pleca. Ar urma un moment mai importatnt decît orice meci. Momentul deciziei în privinţa viitorului selecţioner. Aici ar trebui să intervină analiza lucidă. Normal, ea ar trebui făcută de un grup restrîns de oameni, dintre care preşedintele, directorul sportiv şi şeful Comisiei Tehnice ale FRF să nu lipsească. Pentru că, o dată pus, tehnicianul va trebui susţinut pînă în pînzele albe!

Boloni, Luceştii, Petrescu, Hagi, Olăroiu, Sabău, Dorinel, Rednic, Andone, un antrenor străin sînt în momentul de faţă variantele care baleiază prin creierul lui Mircea Sandu. Care să fie alesul? Răspunsul poate veni din afară. De la Jacques Crevoisier, francezul care a lucrat cu Houllier, care a cîştigat titlul european ca antrenor al Franţeei la U-19. Doctor în psihologie şi specialist în fotbalul englez, pe care-l comentează în fiecare week-end la Canal Plus, omul a venit luni în Bucureşti şi a schiţat portretul antrenorului modern în faţa cursanţilor Pro.

Iată-i concluziile adaptate la realitatea românească:

1. Să fie obsedat de fotbal. Să ştie cine joacă fundaş dreapta şi la Poli Iaşi, şi la Alba Iulia. Să-l monitorizeze pe Max Nicu înainte de a o face presa. Nu invers! Să cunoască toate campionatele importante, astfel încît să nu ajungă la concluzia că Bundesliga nu e mare lucru.

Lucescu şi Boloni au făcut periodic trialuri în urma cărora cîţiva jucători total necunoscuţi au intrat în circuitul echipei naţionale

2. Să fie workaholic. Să muncească de dimineaţă pînă seara, nu doar în perioadele de convocare. Să se suie în avion şi să plece la Siena pentru a vedea dacă Paul Codrea poate juca în 4-3-3 pe post de inter stînga. Să se întoarcă de acolo şi apoi să se suie în maşină şi să meargă la Craiova pentru a se consulta cu Nicolo Napoli în privinţa capacităţii lui Florin Costea de a evolua aripă dreaptă.

3. Să aibă o filosofie proprie şi realistă. Piţurcă a avut-o. A optat pentru sistemul 4-3-3, cel mai dificil de interpretat conform specialiştilor de la UEFA. A mers pe el pînă la capăt. Rezultatele l-au confirmat în preliminariile trecute şi l-au infirmat acum. De ce? Pentru că atunci, jucînd mai mereu defensiv, el s-a transformat în 4-5-1. Acum, cînd am fost nevoiţi să atacăm, au apărut marile probleme. Revedeţi Euro şi veţi găsi aceeaşi problemă. Cînd ne-am apărat, cu Franţa şi Italia, ne-am atins scopul, cînd a trebuit să marcăm cu orice preţ, ne-a bătut Olanda.

Fotbalistul român se simte cel mai bine în 4-4-2 sau în variante ale acestui sistem
Cristiano Bergodi

4. Să fie curajos şi onest. Să ia decizii temerare, nu la alibi. Să-şi asume responsabilitatea conform filosofiei pe care o urmează. Să judece corect pe fiecare. Să nu-l ignore pe Dănciulescu, de exemplu, cel mai prolific atacant român al ultimilor 5 ani. Să aibă tăria de a critica şi vedeta, nu doar debutantul. Să aibă curajul de a promova tînărul dacă e mai valoros ca bătrînul.

5. Să ştie să comunice în interior. Să transmită informaţiile către jucători atunci cînd au nevoie de ele. Să aibă ideile clar conturate şi să le transmită concis. Să afle primul de problemele jucătorilor şi să pară că e cel dintîi care le stă la dispoziţie. Să poată să-şi argumenteze deciziile. Să fie capabil de a discuta cu Nicu, cu Neşu, cu Bourceanu şi de a le explica de ce a hotărît să-i lase în afara lotului.

6. Să ştie să comunice în exterior. Relaţia cu suporterii şi cu presa să fie una care să nu genereze conflicte. Chiar dacă şi unii, şi alţii se manifestă acid la înfrîngeri, un antrenor mare trebuie să ştie să accepte criticile, spune Crevoisier

7. Să relaţioneze. Antrenorul trebuie să aibă o reţea de informaţii vastă. Să se informeze în permanenţă din mediile cunoscute de toată lumea (presă, internet, literatură de specialitate), să ceară sfatul altor tehnicieni, să comunice cu antrenorii selecţionabililor. Dar să-şi creeze şi propriul serviciu de informaţii. Oameni testaţi în timp, care umblă mult şi văd multe meciuri. E vorba despre antrenori, jucători foşti ori în activitate sau jurnalişti.

Impresarii sînt singurii în care nu trebuie să te încrezi pentru că ei sînt mereu interesaţi de a-şi vinde marfa. În rest, dacă ai feeling, şi un taximetrist te poate ajuta în meserie
Arsene Wenger

8. Să fie umil. Modest. Nu răzbunător. Nu pricinos. Să ia asupra lui tot ce e rău şi să dea afară tot ce e bun. Antrenorul trebuie să fie ca o floare care extrage bioxidul de carbon din jurul echipei pentru a-i da oxigen, spunea pe vremuri Rinus Israel. Completat de excelenta remarcă a lui Carlo Ancelotti: Niciodată să nu le spui jucătorilor tăi cît de mare fotbalist ai fost tu. S-ar putea fie să nu te fi văzut, fie să nu-i intereseze. Mai mult, rişti chiar să-ţi răspundă că ‘dacă eşti aşa mare, intră tu pe teren şi rezolvă meciul!’.

9. Să dea atenţie amănuntelor. La echilibrul din fotbalul de azi, orice aşa-zis nimic contează. De la starea gazonului la mărimea crampoanelor. Meciurile importante se cîştigă prin detalii, spune Mircea Lucescu

10. Să fie un exemplu. Şi pe teren, şi în afară. Antrenorul e un pedagog, care trebuie să-i transmită jucătorului experienţa lui pe marile stadioane, nu cea din mediile interlope. Trebuie să-i arate cum se cîştigă muncind, nu trişînd. Trebuie să folosească o carte pentru a se documenta, nu pentru a face 21. Care apoi să se transforme în 2-3.