Derbyul Scoţiei, o mină de aur: Old Firm, marea afacere

Celtic – Rangers e sublim pînă începe meciul şi după ce se termină. Liam şi Scott îşi trîntesc desagii în holul recepţiei. Vin de la Forfar, vreo sută şi ceva de mile depărtare, doar pentru a vedea încă un derby. Sînt îmbrăcaţi amîndoi în tricouri vărgate verzi şi au pînă în 30 de ani. Vorbesc o limbă imposibilă, care se mai domoleşte în accente cînd află că omul de lîngă ei n-a traversat Scoţia, ci tot continentul pentru un Celtic – Rangers. Nu par miraţi. Pentru ei e ca o vacanţă planificată.

Celtic – Rangers e sublim pînă începe meciul şi după ce se termină. Liam şi Scott îşi trîntesc desagii în holul recepţiei. Vin de la Forfar, vreo sută şi ceva de mile depărtare, doar pentru a vedea încă un derby. Sînt îmbrăcaţi amîndoi în tricouri vărgate verzi şi au pînă în 30 de ani. Vorbesc o limbă imposibilă, care se mai domoleşte în accente cînd află că omul de lîngă ei n-a traversat Scoţia, ci tot continentul pentru un Celtic – Rangers. Nu par miraţi. Pentru ei e ca o vacanţă planificată. Ca Paştele şi Crăciunul, că tot sînt catolici, multiplicate cu patru.

Ca ei e plină Scoţia. Old Firm, nickname-ul acestui derby secular, se bazează pe aceşti împătimiţi. Alibiul apartenenţei la două religii diferite, catolici şi protestanţi, împarte suporterii în două, dar îi uneşte întru acelaşi deziderat: beţia pentru ei şi afacerea pentru organizatori.

Trei mii de locuri de muncă
Business-ul e în floare. Oamenii aceştia divizaţi în două culori, unii verzi şi alţii albaştri, aduc economiei Scoţiei, anual, 120 de milioane de lire sterline, iar pasiunea lor generează peste trei mii de locuri de muncă, conform unui studiu efectuat de University of Strathclyde’s Fraser of Allander. Socoteala ţine cont de banii cheltuiţi de fani la meciuri, dar şi de costurile cu cazarea, transportul şi mîncarea pe perioada de deplasare.

Cei din Glasgow cheltuie circa 15 milioane anual, iar provincialii ca Liam şi Scott aduc economiei aproximativ 60 de milioane. La aceşti bani se adaugă cei proveniţi din sponsorizările primite de cele două cluburi, berea Carling fiind sponsorul principal al ambelor echipe!, precum şi taxele şi impozitele pe locurile de muncă permanente sau temporare generate de Old Firm.

Cine ţine cu Celtic sau Rangers nu mai are timp de Scoţia. Echipa naţională e a celor care n-au bucurii săptămînale ca noi
Liam, fan Celtic

Ancorat în trecut
Cînd intri pe Celtic Park, în cartierul Parkhead, şi îţi roteşti privirea peste imensitatea superbă a celor 60.000 de scaune, cu greu găseşti un drapel al Scoţiei. În schimb, Union Jack, steagul Marii Britanii arborat pe jumătatea de peluză a celor de la Rangers, şi cel al Irlandei, prezent în aproape orice însemn al Bhoys-ilor, te fac să crezi că mai degrabă ai venit să asişti la un meci în care Scotland oferă doar terenul şi gărzile de securitate.

În esenţă însă, meciul e permanent ancorat în trecut şi aproape deloc în prezent şi viitor. E jocul dintre bogaţii de la Rangers, mîndri că sînt loiali regalităţii britanice, şi strănepoţii imigranţilor irlandezi, veniţi pe malurile Clyde-ului rupţi de foame, în căutarea unui loc de muncă. Asta înseamnă pînă la urmă albastrul tăiat de crucile roş-albe şi verdele îmbibat în ocru.

Pachetul minunat
O combinaţie de culori care la nivelul gazonului dă într-un gri profund. Dar care, împăturită cu grijă într-un staniol strălucitor, luminată de două arene superbe, Ibrox Park şi Celtic Park, acoperită cu fundal în sepia a istoriei şi mirosind a parfumul legendei, se transformă într-un pachet minunat pe care Liam şi Scott îl cumpără an de an, de cel puţin patru ori, la preţ de fotbal de gală. De la Old Firm, of course! Mai contează că înăuntru e mai nimic?

Pe ce cheltuiesc fanii banii la Old Firm
2,5 lire o băutură
5 lire meniul de hamburgeri
10 lire un tricou obişnuit
65 de lire un tricou oficial de joc (foto Celtic şi Rangers)
12 lire inscripţionarea numărului şi a numelui
40 de lire un hanorac