Florentin Marinescu, fostul preparator psiho-fizic al Stelei ’86: 3 ani fără accidentări

În drumul spre cucerirea Cupei Campionilor Europeni, Emeric Ienei a avut un aliat de nădejde: Florentin Marinescu. Povestea începea în iarna lui 1984, la 1.200 de metri altitudine, în cantonamentul de la Forban, acolo unde profesorul de arte marţiale se întîlnea pentru prima dată cu noii săi elevi, preluînd rolul de preparator psiho-fizic.

Florentin Marinescu, fostul preparator psiho-fizic al Stelei ’86, cel care a contribuit din umbră la succesul de la Sevilla, dezvăluie secretele viteziştilor. În drumul spre cucerirea Cupei Campionilor Europeni, Emeric Ienei a avut un aliat de nădejde: Florentin Marinescu. Povestea începea în iarna lui 1984, la 1.200 de metri altitudine, în cantonamentul de la Forban, acolo unde profesorul de arte marţiale se întîlnea pentru prima dată cu noii săi elevi, preluînd rolul de preparator psiho-fizic.

Era ceva absolut nou pentru mine. Intram într-un sport pe care nu îl cunoşteam îndeaproape. Nu mai lucrasem cu fotbaliştii. La început, prezenţa mea a fost privită cu scepticism, însă în scurt timp toţi jucătorii au început să mă ia în serios cînd au constatat că se simţeau mult mai bine după exerciţiile pe care le făceau, povesteşte Sensei.

Făceau şi cîte o mie de abdomene pe zi!
Lucram cu ei 20 de minute la începutul antrenamentului, pentru articulaţii, încălzirea musculaturii, şi 10 minute la sfîrşit, pentru revenirea după efort. Un proces complex însă. Pe plan psihic, existau discuţii atît colective, cît mai ales individuale. Să vă dezvălui însă un simplu fapt. Ştiţi cîte abdomene făceau băieţii de atunci? 600-700 pe zi, chiar şi 1.000 pe zi, aşa cum era, de exemplu, Boloni! Astăzi de abia dacă fotbaliştii fac 200 de abdomene într-o săptămînă!, dezvăluie cel care este preşedintele Federaţiei Române de Arte Marţiale.

Lotul era apt permanent
De altfel, Marinescu se mîndreşte cu faptul că, în perioada cît a fost în Ghencea preparator psiho-fizic, viteziştii nu au suferit nici o accidentare serioasă: Este caz unic în lume! Nimeni nu a reuşit asta, şi să ţinem cont de faptul că echipa a avut doar 16-17 jucători care au evoluat meci de meci. Şi nici nu erau inventate superaparatele de azi. A fost însă şi meritul doctorilor. Deşi unii au crezut că această pregătire nu îşi avea rostul, cîştigarea Cupa Campionilor Europeni se datorează în mare măsură acestei pregătiri.

A existat totuşi şi o excepţie: Gabi Balint. Îmi aduc aminte că, dintre toţi, Balint a fost singurul care a stat accidentat cînd am fost eu acolo. Ştiţi cît? Doar trei zile! Dar să nu uităm ce probleme avea el. Avea gleznele terminate înainte să vină la Steaua! Cu mine a reuşit performanţa ca de la jumătatea de metru pe care o ţinea distanţă faţă de vîrful degetelor atunci cînd se apleca, să ajungă să se culce pe picioare, îşi reaminteşte profesorul.

De la Steaua a plecat moda preparatorului fizic
Sensei spune că Steaua a lansat pe piaţa fotbalului ideea cooptării unui astfel de om în staff-ul unei echipe. De la noi a ajuns la cluburile mari această «modă» cu preparatorul psiho-fizic care să nu fie din lumea fotbalului şi care să aibă cu totul altă percepţie, este de părere Marinescu. Practic, cu mine au început şi s-au terminat marile performanţe ale Stelei. A mai fost calificarea în finala Cupei Campionilor din ’89, moment din care totul s-a oprit, încheie omul din umbra performanţelor viteziştilor.

Ienei l-a privit cu scepticism
Deranjaţi de faptul că Steaua era mereu în urma dinamoviştilor, conducătorii de la acea vreme i-au impus tehnicianului venirea lui Marinescu. Ce se întîmplă cu echipa? Aveţi toate condiţiile şi voi vă clasaţi tot după ăia? Aveţi nevoie de un psiholog!, i-a spus unul dintre generalii de atunci, răspunsul lui nea Imi venind prompt, dar ironic: Sigur că da, tovarăşe general! Îmi lipseşte un psiholog. Dar unul care să îmi bage mingea în aţe!.

Singurul nerăsplătit
Florentin Marinescu a fost singurul din stafful tehnic al echipei care nu a fost răsplătit cu o maşină ARO, cadou oferit la acea vreme steliştilor pentru cucerirea Cupei Campionilor Europeni în 1986. Nu am făcut niciodată caz din cauza asta, chiar dacă nu am fost premiat ca şi ceilalţi, deşi contribuisem şi eu la această performanţă. La acea vreme mi s-a spus însă că rolul meu nu a fost unul important şi de aceea rămîn nerăsplătit, îşi aminteşte uşor mîhnit Sensei.

Atît timp cît a fost la echipă Florentin Marinescu, nici unul dintre noi nu a avut vreo ruptură musculară
Adrian Bumbescu, fost jucător Steaua

Am fost singurul antrenor care s-a înţeles foarte bine cu Marinescu şi care a putut să lucreze cu el. Un adevărat «meseriaş». Nu a existat un jucător care să facă întindere cît timp a fost el
Emeric Ienei, fost antrenor Steaua

3 ani şi jumătate i-a pregătit Marinescu pe viteziştii Stelei în perioada 1985 – 1988