Fragmente din SuperSteaua / Păpuşile lui Bölöni, pietricelele lui Ienei

(… ) Pentru Ienei şi Bölöni apăsarea era suplimentară din pricina faptului că vorbeau aceeaşi limbă cu adversarii de la Honved. Chiar marcat de importanţa specială a meciului, Loţi şi-a continuat imperturbabil ritualul de dinaintea oricărui meci. Şi-a şters cu minuţiozitate ghetele, şi-a spălat şireturile, a uns filetele crampoanelor cu ulei, iar marţi seară, înainte de culcare, şi-a aşezat încă o dată pe noptieră cele două păpuşele aducătoare de noroc: o broscuţă şi un căţeluş.

(… ) Pentru Ienei şi Bölöni apăsarea era suplimentară din pricina faptului că vorbeau aceeaşi limbă cu adversarii de la Honved. Chiar marcat de importanţa specială a meciului, Loţi şi-a continuat imperturbabil ritualul de dinaintea oricărui meci. Şi-a şters cu minuţiozitate ghetele, şi-a spălat şireturile, a uns filetele crampoanelor cu ulei, iar marţi seară, înainte de culcare, şi-a aşezat încă o dată pe noptieră cele două păpuşele aducătoare de noroc: o broscuţă şi un căţeluş. “Aveam o grămadă de superstiţii, dar nu-mi place să vorbesc despre ele pentru că unele le am şi astăzi şi dacă le-aş deconspira nu ar mai avea efect”, se scuză Bölöni, care afirmă însă că pe lîngă Ienei el era mic copil.

“Nea Imi era ceva de speriat. Avea fel de fel de obiecte tip porte-bonheur”. “Aşa e, îl completează Balint. Pe stradă strîngea pietricele, pe unele le dădea la o parte, iar în autocar, în drum spre stadion, făcea pariuri cu el însuşi pe numerele de la maşinile ce veneau din sens opus. Dacă sînt cu soţ sau fără. În caz că ghicea, însemna că iese bine, dacă nu, se gîndea că va fi ceva rău”. (… )