Adrian Bumbesc: Se loveau singuri
Fostul mare fundaş al Stelei, Adrian Bumbescu, spune că lumea i-a pus greşit eticheta de rupător. La sfîrşitul anilor ’80, atacanţii care jucau împotriva roş-albaştrilor îşi puneau o singură întrebare înainte de meci: Joacă Bumbescu?. Aceştia erau exasperaţi de duritatea intrărilor unuia dintre cei mai buni fundaşi centrali români.
Fostul mare fundaş al Stelei, Adrian Bumbescu, spune că lumea i-a pus greşit eticheta de rupător. La sfîrşitul anilor ’80, atacanţii care jucau împotriva roş-albaştrilor îşi puneau o singură întrebare înainte de meci: Joacă Bumbescu?. Aceştia erau exasperaţi de duritatea intrărilor unuia dintre cei mai buni fundaşi centrali români. Adrian Bumbescu spune că lucrurile nu stăteau chiar aşa şi că lumea i-a pus o etichetă greşită.
Nu eram, domne, rupător. Într-adevăr, intram mai tare la minge, pentru că aveam forţă şi eram extrem de determinat în momentul în care jucam o partidă oficială. De foarte multe ori, cînd săream la cap, adversarii se loveau de cotul meu şi apoi se tăvăleau două zile, povesteşte fundaşul de fier cu care Steaua a cucerit Cupa Campionilor în 1986.
Unul dintre adversarii lui Bumbescu, dinamovistul Costel Orac, a explicat cum era în teren fostul stelist. Avea oasele tari şi cînd te loveai de el rămîneai lat pe gazon. La început era <ciobănaş>, dar cu timpul a devenit unul dintre cei mai buni fundaşi din ţară, şi-a amintit Orac.
Cu Adrian Bumbescu în apărare nu îţi era frică. Cînd Bumbi punea piciorul pe minge, sărea în sus şi adversarul, şi rupea şi o brazdă de teren
Helmuth Duckadam, portar Sevilla ’86