Secretul succesului: Nu au fost îngeri!

Ienei povesteşte compromisurile pe care le-a făcut cu jucătorii săi în drumul spre cîştigarea Cupei Campionilor Europeni. În spatele oricărei reuşite stau întotdeauna întîmplări interesante. Iar o performanţă aşa cum a fost cea obţinută de Steaua în noaptea de 7 mai 1986 sub cerul înstelat al Sevillei ascunde cu atît mai mult poveşti surprinzătoare, dar încă îngropate în cei 22 de ani şi jumătate trecuţi de atunci. Jucătorii mei nu au fost nişte îngeri.

Ienei povesteşte compromisurile pe care le-a făcut cu jucătorii săi în drumul spre cîştigarea Cupei Campionilor Europeni

În spatele oricărei reuşite stau întotdeauna întîmplări interesante. Iar o performanţă aşa cum a fost cea obţinută de Steaua în noaptea de 7 mai 1986 sub cerul înstelat al Sevillei ascunde cu atît mai mult poveşti surprinzătoare, dar încă îngropate în cei 22 de ani şi jumătate trecuţi de atunci. Jucătorii mei nu au fost nişte îngeri. Însă întotdeauna am liniştit spiritele datorită calităţilor mele pedagogice. E foarte greu să lucrezi cu valorile, dezvăluie Emeric Ienei, principalul artizan al celui mai mare succes din fotbalul românesc. Gazeta Sporturilor a stat de vorbă cu cel mai titrat tehnician din istoria Stelei, care povesteşte pentru prima dată cîteva din intimităţile vestiarului viteziştilor.

Învoit pe şest să se ducă la femei
Ienei îşi aminteşte primul compromis pe care l-a făcut cu unul dintre jucătorii săi: Era într-o vineri, în cantonament. Tocmai serviserăm cina la ora 19:30, cînd vine la mine unul dintre băieţi, nu vreau să îi dau însă numele, şi mă roagă: «Nea Imi, vreau să plec şi eu un pic, am o problemă importantă de rezolvat!». Ştiţi dumneavoastră la ce se referea… o chestiune de bărbat. Mă înţelegeţi şi de ce nu divulg cine. Să nu îl bag în gura nevestei acum!. După un scurt timp de gîndire, tehnicianul îi dă acceptul să plece, dar nu oricum. Dacă nu îi permiteam, tot găsea o cale să fugă. Aşa că mai bine l-am lăsat de bunăvoie, mai ales că nu urma să fie titular. Cu o singură condiţie: la 22:30 să fie înapoi la cantonament. Şi aşa s-a întîmplat. Mai mult, cînd l-am introdus în meci, a jucat tot timpul cu capul în crampoanele adversarului, cum se spune, rememorează fostul selecţioner. Secundul lui Ienei pe atunci, Iordănescu, a aflat de escapadă abia după două luni, iar în acea vreme rezervele constante ale roş-albaştrilor erau Weissenbacher, Radu II, Bălan şi Pistol.

Petrecere în cantonamentul de dinaintea cuceririi Cupei
Cantonamentul a fost şi va rămîne cel mai mare duşman al fotbalistului. Şirul lung al zilelor petrecute departe de gustul vieţii îi scotea uneori din minţi pe jucători. Fapt confirmat încă o dată şi de Emeric Ienei. În luna februarie a anului 1986, am fost într-un cantonament de 19 zile în Italia. A fost însă unul exagerat de lung, iar de atunci m-am învăţat şi nu am mai plecat decît maximum 10 zile. După o săptămînă şi jumătate au început să apară certuri şi discuţii în sînul echipei. Într-o zi, patronul hotelului în care eram cazaţi m-a întrebat dacă accept să se organizeze seara un banchet al unor arbitri de hochei pe iarbă. Vă daţi seama că la el participau şi femei! În plus de asta, eram invitaţi, iar masa noastră de seară era suportată de petrecăreţi, îşi aminteşte nea Imi, care imediat a strîns echipa. Băieţi, va fi un banchet la noi în hotel. Vă voi da voie să mergeţi şi să faceţi ce vreţi, dar doar la poliţie să nu ajungeţi! a fost mesajul scurt şi concis al antrenorului, care a schimbat brusc starea din lot. Ienei a fost deschizătorul de drumuri al băieţilor: Aveam şi orchestră, tot «tacîmul», că ai mei stăteau şi se uitau. Aşa că m-am dus eu primul la o gagicuţă să o invit la dans ca să îi ambiţionez. Vă daţi seama că imediat au reacţionat şi ei. A fost o petrecere încheiată la două noaptea, însă a doua zi toată lumea a fost în vînă la antrenamente. 

Nu dădeam amenzi, cîştigau prea puţin!
Angajat în cadrul Armatei, Ienei nu a fost niciodată adeptul milităriei la Steaua. Aşa că tehnicianul nu a apelat niciodată la pedepse, mai ales la cele de ordin financiar. M-am ferit să îi pedepsesc. Mai ales să îi amendez. Cîştigau prea puţini bani ca să le mai iau şi eu din ei. Doar îi ameninţam din vorbe. Dar niciodată nu mi-am concretizat intenţiile verbale în fapte, explică nea Imi, care dezvăluie şi cum a reuşit să-i ţină departe pe jucători de tentaţia de a lua bani de la alte echipe pentru a se da la o parte:  Le spuneam din start că orice «crimă» se va afla într-o zi. Erau fotbalişti mari, pentru ce să planeze asupra lor senzaţia de «vînzători». Nu erau primele noastre la victorie foarte mari, dar însumate la final, depăşeau suma promisă de orice echipă pentru blătuire.

16 jucători a avut la dispoziţie Ienei în campania de cucerire a Cupei Campionilor Europeni din 1985-1986
4 victorii, 3 egaluri şi 2 înfrîngeri a adunat Steaua în drumul spre obţinerea trofeului
9 sezoane a pregătit Ienei pe Steaua, fiind tehnicianul ce a antrenat cel mai mult echipa din Ghencea

PALMARES IENEI LA STEAUA:
Emeric Ienei a antrenat-o pe Steaua în perioadele: 1975-1978, 1983-1984, 1984-1986, 1991, 1993-1994, 1998-1999, timp în care a cucerit:
– Cupa Campionilor Europeni (1986)
– 5 titluri de campion al României (1976; 1978; 1985; 1986; 1994)
– 3 Cupe ale României (1976; 1985; 1999)