Fragmente din SuperSteaua / Duckadam dus cu vorba

(… ) “Oma, hai încoace să-ţi dau o veste mare!”. Helmuth radia de bucurie cînd intră în curtea copilăriei lui de la Semlac şi o anunţă pe bunica lui ce realizase. “Oma, de la începutul anului viitor mă transfer la Steaua. Or să-mi dea casă, 35.000 de lei şi o să fac şi armata, ca să scap de ea. Apoi o să mă facă ofiţer şi uite că o să am şi serviciu după ce termin cu fotbalul”.

(… ) “Oma, hai încoace să-ţi dau o veste mare!”. Helmuth radia de bucurie cînd intră în curtea copilăriei lui de la Semlac şi o anunţă pe bunica lui ce realizase. “Oma, de la începutul anului viitor mă transfer la Steaua. Or să-mi dea casă, 35.000 de lei şi o să fac şi armata, ca să scap de ea. Apoi o să mă facă ofiţer şi uite că o să am şi serviciu după ce termin cu fotbalul”. “Bravo, băiatul mamii, ştiam eu că vei ajunge mare. Să ai grijă de familie acolo, la Bucureşti şi să stai fără frică. Aici mă descurc eu şi, oricum, o să mai vii tu în vacanţe”. “O să-ţi trimit şi nişte bani, Oma, imediat cum îmi vor da cei de acolo”, a asi gurat-o Helmuth înainte de a-şi lua la revedere.

Oma, diminutivul nemţesc al cuvîntului bunică, avea să aştepte ceva pînă cînd va primi bani de la nepot. Pentru simplul motiv că Alecsandrescu şi-a uitat angajamentele, nu i-a dat nici un leu lui Duckadam din cei 35.000 promişi, iar pînă cînd a plecat de la Steaua portarul a locuit în acelaşi apartament de la “Haiducului”. Modest, n-a cerut niciodată nici ce i s-ar fi cuvenit. (… )