Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Viva el futbol!

Magiun pe minge, magiun pe Cupă. Asta a fost Spania, campioana Europei 2008Vamos, caballeros! A sosit ziua pe care părinţii voştri o aşteaptă de cînd voi nu vă născuserăţi. De 44 de ani. Sînteţi în minoritate la Viena. Ai voştri, vreo zece mii, nemţii vreo patruzeci. Deh, distanţa, nivelul de trai. Dar nu va fi asta o problemă. Îl văd pe Puyol cît de montat e la ieşirea la încălzire şi-mi dau seama cît e dispus să suporte. În primul rînd temperatura. Dar nici asta nu e o problemă, caballeros, nu-i aşa? Pe la voi, de la Madrid şi Valencia în jos, pe la Malaga, Sevilla, Granada, vara, la 30 de grade, e răcoare. Că doar Gibraltarul vă desparte de nordul Africii.

luni, 30 iunie 2008, 10:15

Magiun pe minge, magiun pe Cupă. Asta a fost Spania, campioana Europei 2008
Vamos, caballeros! A sosit ziua pe care părinţii voştri o aşteaptă de cînd voi nu vă născuserăţi. De 44 de ani. Sînteţi în minoritate la Viena. Ai voştri, vreo zece mii, nemţii vreo patruzeci. Deh, distanţa, nivelul de trai. Dar nu va fi asta o problemă. Îl văd pe Puyol cît de montat e la ieşirea la încălzire şi-mi dau seama cît e dispus să suporte. În primul rînd temperatura. Dar nici asta nu e o problemă, caballeros, nu-i aşa? Pe la voi, de la Madrid şi Valencia în jos, pe la Malaga, Sevilla, Granada, vara, la 30 de grade, e răcoare. Că doar Gibraltarul vă desparte de nordul Africii.

Tremură glezna
Da, presiunea vă apasă. Se vede în debut. Glezna tremură, pasele voastre încîntătoare merg doar înapoi. Puyol, sufletul, tocmai el greşeşte, dar nici Klose nu-i neamţ sută la sută. V-a trecut glonţul pe la ureche. E bine, totuşi, furtunul cu apă rece v-a atins primul. Acum, gata, la treabă! Tiqui-taka, pasele voastre încep să meargă şi înainte. Bătrînul Aragones a mutat deştept. Silva şi Iniesta au schimbat benzile, au piciorul de bază la interior şi bailla.

Torres peste tot
Începe dansul. E nevoie de o minge şi pentru albi. Iar cînd o au, Metzelder e la un pas să-l bată pe Lehmann. Saltimbancul are noroc. Torres izbeşte bara. E singurul dator din lotul spaniol. Aleargă ca un disperat, face presing şi contraatac de unul singur. Fuge după mingi moarte. Ba nu, pe asta o învie! Trece de Lahm în viteză, Jenică Lehmann iese din poartă în timpul duelului, nici juniorii nu fac greşeala asta, Torres e evident mai iute, ciupeşte balonul, peluza albă îşi ţine respiraţia, cea roşie erupe. GOOOOOOOOOLLLLL Spania!!!!! E minutul 33 şi fotbalul conduce cu 1-0.

Steagul nostru
În galeria spaniolă apare un steag românesc. E al lui Mihnea, unul dintre şefii fanilor dinamovişti. Trăim prin el, alături de ei. Iniesta pleacă iar pe contră, după ce Hitzlsperger devine hazliu în încercarea de a pasa printre. Centrează pentru Silva, dar voleul nu e cadrat. Spania e peste tot, pe teren, în peluză şi la oficială, unde Regina Sofia mai are puţin şi bate cuba cu Juan Carlos. Deh, sînge latin!

Iar tiqui-taka
Pauza trece repede. Nemţii sînt în şedinţe, Beckenbauer la oficială cu Rummenigge şi Klinsmann, Low la vestiare, unde-l lasă pe eroul din semifinale, Lahm. Aragones schimbă şi el, dar pe Iniesta şi Silva între ei. Reîncepe tiqui-taka. Xavi şi Silva trag pe lîngă. Germania pare moartă, dar pe nemţi nu eşti siguri că-i baţi decît cînd îi vezi plecînd cu autocarul de la stadion. Low mai trimite un vîrf, pe Kuranyi, şi construieşte un romb la mijloc. Casillas începe să aibă treabă. Trebuie să-şi justifice şi el prima de 214.000 de euro.

Viva Espana!
Moşu simte pericolul. Renunţă la Cesc şi la Silva. Intră Alonso şi Cazorla. Şi parcă şi Rosetti, că doar şeful arbitrilor e spaniolul Villar. Ocaziile mari le au Ramos şi Iniesta, Lehmann refuză KO-ul. Secundele se scurg într-o clepsidră roşie. Viva Espana începe să se audă din ce în ce mai tare. Regele murmură şi el. E muzica fotbalului care a cuprins stadionul finalei. E sunetul triumfului spaniol aşteptat de pe vremea lui Franco. Altceva nu se mai aude. Ba da, motorul autocarului nemţilor. Gata, au plecat. V-am spus eu: Viva Espana!

Comentează