Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

EXCLUSIV GSP / Vochin i-a spionat pe francezi stînd cu ei în hotel

Spaţiul fericiriiO defensivă extrem de puternică precum cea a Franţei are o hibă importantă. Stă prea aproape de poarta lui CoupetNu există echipă pe lumea asta care să nu aibă puncte slabe. Ottmar Hitzfeld, viitorul selecţioner al Elveţiei, cîştigător de Liga Campionilor cu Bayern şi, pe deasupra, prof de matematică, n-a descoperit gaura de la covrig, dar întăreşte o lege a fotbalului. O axiomă căreia i se subordonează şi cocoşii galici.

luni, 9 iunie 2008, 12:25

Spaţiul fericirii

O defensivă extrem de puternică precum cea a Franţei are o hibă importantă. Stă prea aproape de poarta lui Coupet

Nu există echipă pe lumea asta care să nu aibă puncte slabe. Ottmar Hitzfeld, viitorul selecţioner al Elveţiei, cîştigător de Liga Campionilor cu Bayern şi, pe deasupra, prof de matematică, n-a descoperit gaura de la covrig, dar întăreşte o lege a fotbalului. O axiomă căreia i se subordonează şi cocoşii galici.

Duminică dimineaţă, cînd a intrat în holul hotelului Swissotel din Zurich, Raymond Domenech avea aceeaşi înfăţişare abulică. Am în cap primul 11 de şase luni de zile. Acum aştept doar confirmările, spunea el. Buletinul medical nu iartă însă pe nimeni. Dacă la noi au clacat Ovidiu Petre şi Dani Coman, la ei Vieira, Henry şi Ribery şchioapătă. La propriu. Cu 24 de ore înaintea meciului cu România, Vincent Duluc, trimisul special al L’Equipe pe lîngă naţionala Franţei, e de părere că primii doi nu vor intra pe Letzigrund. Situaţie în care prima echipă ar putea fi: Coupet – Sagnol, Thuram, Gallas, Abidal (Evra) – Ribery, Makelele, Toulalan, Malouda – Anelka şi Benzema.

Confirmările
Jocurile de pregătire şi antrenamentele de la Montreux au indicat certitudinile. Portarul Coupet e prima dintre ele. Apoi Malouda, un mijlocaş care nu e determinant pentru finalizare, dar un metronom în partea stîngă, un factor de echilibru în echipă. Mai departe, Ribery şi Benzema convieţuiesc din ce în ce mai bine pe teren, singurul lucru care le lipseşte fiind eficacitatea. Sperăm să-i ţină! În zona defensivă, moşii fac legea: Makelele e piatra de hotar, pusă în faţa oricărei ofensive, iar Liliam Thuram azimutul apărării.

Semnele de întrebare
Se găsesc şi-n faţă, dar mai ales în spate. Gallas a dat rateuri cu Columbia. Explicabil de vreme ce în ultima lună şi ceva n-a jucat deloc. Lovit la gleznă la sfîrşitul lui aprilie, fundaşul lui Arsenal nu se află la potenţial de sută la sută. Concluzia lui Duluc: Îi va trebui ceva timp pînă cînd să ajungă la forma care l-a consacrat. Voi, românii, puteţi profita acolo. Acelaşi lucru e valabil pentru Sagnol. O confirmă şi Sebastien Tarrago, alt envoye special al L’Equipe. Willy a jucat puţin la Bayern în acest sezon, a fost accidentat mult timp, are mari probleme de ordin fizic. Şi aici putem profita.

Surpriza
Atenţie! Ar putea veni de pe banca de rezerve în timpul meciului. Se numeşte Bafetimbi Gomis, are 22 de ani, a marcat pe bandă rulantă în campionat pentru Saint-Etienne şi a jucat de două ori cîte 45 de minute la tricolorii lor. Ultima oară a adus o dublă, în meciul cu Ecuador, şi l-a lăsat acasă pe Cisse. Exuberanţa şi foamea lui de celebritate ne-ar putea crea mari probleme.

Cu fundul în poartă
Aşadar, Hitzfeld are dreptate. Mai mult, trupa lui Domenech e dată în vileag de ultima tehnologie de monitorizare a partidelor. Conform măsurătorilor, Franţa stă cu fundul în poartă, cum se spune la fotbal. O explicaţie în plus a faptului că n-a mai luat gol de 4 meciuri. Dacă în fotbalul mare, linia de recuperare a baloanelor se află, în medie, undeva la 25,8 m de propria poartă, în meciul cu Columbia, Thuram şi Gallas s-au retras pînă la 19, 46 m. Ce înseamnă asta? Că unui vîrf care caută spaţiile din spatele apărării pentru a-şi dezvolta viteza, gen Daniel Niculae sau Marica, nu-i rămîne prea mult loc între fundaşii centrali şi portar. Acolo e nevoie de forţă şi îndemînare. Cu atît mai mult cu cît Makelele stă aproape lipit de linia de fund. De aceea, spaţiul care ne devine accesibil e cel de peste 6 metri (haşurat), lăsat spre explorare de blocul lor defensiv. Spaţiul unde ai noştri ar putea manevra balonul. Spaţiul care ar putea deveni al fericirii.

Comentează