Surprinde-ne, Piţurcă!
Insiderul Gazetei la Mogoşoaia, Ionuţ Petrişor, a surprins alaltăieri antrenamentele tactice pentru faza defensivă. 4 fundaşi plus 3 mijlocaşi. Eu le-aş spune tuturor închizători, deşi titulatura agreată de staff e de centrali. Cătălin Tolontan a remarcat mai departe că România lui Piţurcă este continuatoarea singurei culturi fotbalistice cu care am făcut rezultate. Defensivă supranumerică, contraatac fulgerător. Aşa am făcut istorie în America, aşa am putut încurca marile forţe ale lumii. Şi nu de la Angelo sau Iordănescu, ci de la Ştefan cel Mare. Modelul e acelaşi şi nu trebuie luat în sens peiorativ: ca să ne atingem scopul, otrăvim fîntînile, pîrjolim ogoarele.
Insiderul Gazetei la Mogoşoaia, Ionuţ Petrişor, a surprins alaltăieri antrenamentele tactice pentru faza defensivă. 4 fundaşi plus 3 mijlocaşi. Eu le-aş spune tuturor închizători, deşi titulatura agreată de staff e de centrali. Cătălin Tolontan a remarcat mai departe că România lui Piţurcă este continuatoarea singurei culturi fotbalistice cu care am făcut rezultate. Defensivă supranumerică, contraatac fulgerător. Aşa am făcut istorie în America, aşa am putut încurca marile forţe ale lumii. Şi nu de la Angelo sau Iordănescu, ci de la Ştefan cel Mare. Modelul e acelaşi şi nu trebuie luat în sens peiorativ: ca să ne atingem scopul, otrăvim fîntînile, pîrjolim ogoarele.
Gîndirea e cît se poate de realistă. Priviţi lista de 23 din Grupa Morţii şi veţi vedea diferenţe mari atît în posibilul prim 11, cît şi pe băncile de rezervă. Problema vine însă din altă direcţie. Aşa cum Dan Apolzan, Fane Iovan şi ceilalţi colaboratori ai selecţionerului ştiu să citească adversarul, la fel de bine şi adversarul ne ştie punctul forte. Aşa se întîmpă în toată lumea. De aceea, specialiştii consideră că diferenţa se poate face la elementul surpriză. La factorul necunoscut. La ideea care pare a veni de nicăieri. Istoria confirmă teoria. În ’83, contra Italiei, Lucescu i-a cerut lui Balaci să fugă pe tot terenul pentru a-l disloca pe Gentile dintr-o zonă în care urmau să atace alţii, iar la Bratislava ne-am trezit cu doi fundaşi dreapta, Negrilă şi Rednic, în aceeaşi echipă de start. În 1990, Ienei l-a inventat pe Lupescu, debutant în naţională tocmai la un turneu final, iar în 2000 a mers pe mîna unui puşti, Cristi Chivu, om determinant în victoria cu Anglia, care ne-a calificat în sferturi.
Cînd a reînviat actuala naţională, la acel meci cu Cehia din 2005, Piţurcă ne-a surprins pe toţi cu Cociş, cu Mazilu, cu Ovidiu Petre. Acum va trebui să ne surprindă iar. Abia aşteptăm! Pentru că mirarea noastră poate fi coşmarul lui Domenech, uluiala lui Donadoni sau negura lui Van Basten!
Mîine, în ediţia tipărită a Gazetei Sporturilor, Andrei Vochin va analiza atacul naţionalei.