CFR la mîna CFR

Steaua are avantaj de puncte şi de tonus, dar programul finalului de campionat e favorabil ClujuluiSe poate crede că discutăm despre un paradox. Steaua are două puncte în faţa CFR-ului şi, probabil, nici o emoţie în privinţa deciziei CAF cu privire la soarta derbyului întrerupt. Cu alte cuvinte, două puncte irevocabile la acest moment, plus rezultatul direct. Deci trei. Logica stadioanelor ar spune că în clipa de faţă Steaua depinde doar de ea, soarta titlului sălăşluind exclusiv prin jambierele lui Dică sau Goian.

Steaua are avantaj de puncte şi de tonus, dar programul finalului de campionat e favorabil Clujului

Se poate crede că discutăm despre un paradox. Steaua are două puncte în faţa CFR-ului şi, probabil, nici o emoţie în privinţa deciziei CAF cu privire la soarta derbyului întrerupt. Cu alte cuvinte, două puncte irevocabile la acest moment, plus rezultatul direct. Deci trei. Logica stadioanelor ar spune că în clipa de faţă Steaua depinde doar de ea, soarta titlului sălăşluind exclusiv prin jambierele lui Dică sau Goian.

Din punct de vedere strict matematic fraza conţine doar adevăr. Fotbalul însă nu-i o ştiinţă exactă, motiv pentru care campionatul nu este nici pe departe jucat. Mai mult decît atît, el nu depinde, aşa cum ar părea, numai de ceea ce va face Steaua în ultimele 5 runde, ci şi de ce va face Clujul.

Steaua a legat nu mai puţin de 9 victorii. Steaua e pe val. Izbînzile aduc, la rîndul lor, alte succese. Dar pînă unde? Andy Roxburgh, directorul tehnic al UEFA, spunea că şirul meciurilor cîştigate pune presiunea unei echipe pe un grafic ca o curbă a lui Gauss. La început creează tonus, mai apoi trag altele imediat după ele, dar, o dată ce se tot adună, spectrul primului eşec începe a prinde tot mai mult contur. Deşi joacă bine, deşi a prins încredere, deşi beneficiază de jucători cu mental bun, de un antrenor cît o stare de spirit şi de un patron care-şi joacă prin spatele echipei propriul său meci, Steaua a ajuns în momentul în care nu doar adversarul, ci şi ea însăşi începe a se gîndi că şirul fericirii ar putea să se rupă.

Conform acestei teorii, nu cred că liderul poate duce încă 5 partide cu procentaj maxim. Nu cred că din deplasările de la Galaţi, de la Craiova sau din Ştefan cel Mare, oamenii lui Lăcătuş se vor întoarce mereu sub scut, fără a lăsa puncte. Iar de aici se naşte paradoxul.

Cu două lungimi în urma Stelei şi povara rezultatului direct, CFR depinde doar de CFR. Pînă acum, primăvara a fost o sinusoidă cu pantă descrescătoare pentru oamenii lui Andone. Un şir de rezultate oscilante, unele imprevizibile, altele pronosticate, niciodată însă adunate în mănunchi de victorii. Dacă vrei titlul în România, trebuie însă să găseşti funia cu care să prinzi legătura. Şi aceasta e acum doar în mîna ardelenilor.