Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

De la butic la hipermarket

Zenit Sankt Petersburg e tipul de club răsăritean care a investit mult ca să ajungă susÎn ziua în care ai noştri patroni o luau de la capăt cu gîlceava diurnă şi anunţau care mai de care sume astronomice pentru obiective de prea-mărire europene… La ceasul la care steliştii vorbeau de optimile Champions League promiţînd că vor băga mîna iar în buzunar pentru a mai scoate cîteva milioane… La ora la care acţionarii dinamovişti anunţau disponibilitatea de a mai arunca pe piaţa transferurilor 4-5 milioane (dar, în acelaşi timp, socoteau cum vor împărţi între ei cele 2,8 venite de la Radu Ştefan)… Ei, bine, la acea oră, Zenit St. Petersburg defila la Leverkusen şi lăsa pe tabela de marcaj urme de şenile de tanc: 4-1.

vineri, 4 aprilie 2008, 4:55

Zenit Sankt Petersburg e tipul de club răsăritean care a investit mult ca să ajungă sus

În ziua în care ai noştri patroni o luau de la capăt cu gîlceava diurnă şi anunţau care mai de care sume astronomice pentru obiective de prea-mărire europene… La ceasul la care steliştii vorbeau de optimile Champions League promiţînd că vor băga mîna iar în buzunar pentru a mai scoate cîteva milioane… La ora la care acţionarii dinamovişti anunţau disponibilitatea de a mai arunca pe piaţa transferurilor 4-5 milioane (dar, în acelaşi timp, socoteau cum vor împărţi între ei cele 2,8 venite de la Radu Ştefan)… Ei, bine, la acea oră, Zenit St. Petersburg defila la Leverkusen şi lăsa pe tabela de marcaj urme de şenile de tanc: 4-1.

Cine este Leverkusen ştim. Finalistă de Champions League acum cîţiva ani, trupă în reconstrucţie după vînzările masive ce au urmat de la Ballack mai apoi, victimă a dinamoviştilor în Groapă acum un an şi jumătate, echipă care acum caută în BundesLiga locul de Cupa UEFA. Dar cine e Zenit?

Campioană a Rusiei, formaţia din oraşul lui Petru cel Mare a pus cizma pe campionatul rusesc. Născută din nevoia unei concurenţe serioase pentru ŢSKA Moscova, atenţie!, cîştigătoarea Cupei UEFA în 2005, Zenit a fost cumpărată de Gazprom, societatea aceea care dacă răsuceşte robinetul îngheţăm cu toţi şi care face, în mare măsură, agenda summitului la care asistăm cu toţii. Iar oamenii nu se încurcă. Au scos pe loc 15 milioane de euro pentru transferul lui Timoşchiuk de la Şahtior şi alte 40 pentru achiziţionarea a doi atacanţi din campionatul intern, Pogrebniak, care a marcat joi seară, şi Dominguez. La rîndul lor, jucătorii sînt plătiţi regeşte, fostul elev al lui Lucescu ridicînd 2,5 milioane pe an, iar următorul pe listă, Arshavin, şi el marcator la Leverkusen, două milioane. Paranteză deschisă. La Valencia FC, spre exemplu, în Primera, nici un fotbailst nu cîştigă două milioane pe an. Paranteză închisă.

Buuun. Mai departe. Au angajat un antrenor cu ştaif, valoare şi inteligenţă, pe olandezul Dick Advocaat, căruia îi asigură un cîştig anual de 3 milioane. În plus, oamenii lucrează şi la infrastructură, iar la începutul anului viitor Zenit va juca pe un stadion propriu, ultramodern, de 60.000 de locuri.

Acum doi ani, Steaua, cu un buget de vreo 5 milioane, se încurca la porţile finalei UEFA, iar Rapid, cu 3,5 milioane, atingea faza sferturilor. Cu jucători plătiţi sub un manager de multinaţională, cu stadioane fără WC-uri suficiente, unul datînd de pe vremea lui Vasile Roaită, cu fotbalişti cumpăraţi cu cîteva sute de mii bucata. Dar cu emfază, cu piepturi umflate, cu gînd de cucerire permanentă a Europei. Astăzi înţelegem că totul n-a fost decît un miracol. Pentru că în vreme ce ai noştri patroni gestionează în continuare un butic, căruia au reuşit să-i pună efemer un panou luminos la intrare, dar în faţa căruia şi acum stau cu mîinile în şold şi sparg seminţe, alţii au construit hipermarketuri. Vorbesc puţin, cheltuiesc mult. Şi bat la Leverkusen cu 4-1!

Comentează