Reîntoarcerea echipelor

Tristă. Poate chiar înspăimîntată. Aceasta era imaginea lui Iuliu Mureşan pe parcursul primei reprize din CFR – Farul, una execrabilă pentru clujeni, ca să-l cităm exact pe Ioan Andone. Înfundat în scaunul de la oficială, prezidentul naviga în derivă căutînd explicaţii. Cine să fie de vină? Jucătorii, antrenorul, arbitrul, eu?La Politehnică am învăţat că atunci cînd nu vezi capătul tunelului, cînd nu ştii pe unde s-o apuci, trebuie să aplici o regulă. La construcţia oricărei performanţe lucrează trei echipe. Cea care joacă, cea care nu joacă şi cea din spatele echipei, spune Mourinho într-una dintre cărţile sale biografice.

Tristă. Poate chiar înspăimîntată. Aceasta era imaginea lui Iuliu Mureşan pe parcursul primei reprize din CFR – Farul, una execrabilă pentru clujeni, ca să-l cităm exact pe Ioan Andone. Înfundat în scaunul de la oficială, prezidentul naviga în derivă căutînd explicaţii. Cine să fie de vină? Jucătorii, antrenorul, arbitrul, eu?

La Politehnică am învăţat că atunci cînd nu vezi capătul tunelului, cînd nu ştii pe unde s-o apuci, trebuie să aplici o regulă. La construcţia oricărei performanţe lucrează trei echipe. Cea care joacă, cea care nu joacă şi cea din spatele echipei, spune Mourinho într-una dintre cărţile sale biografice.

În prima repriză n-a mers nici una dintre cele trei. Echipa care juca avea viteza melcului plictisit şi agresivitatea puiului de căprioară. Echipa care nu jucase pînă atunci, cea chemată să-i înlocuiască pe Fabbiani, Cadu, Panin sau Leao, nu se vedea decît cînd Minteuan acuza accidentări, Dorsin centra prin spatele porţii, Ruiz pasa la adversari sau Sandberg privea mirat cum Galiassi oferă primul gol lui Todoran. Iar echipa invizibilă era redusă la tăcere de un arbitraj drept ca raza laser, care a depistat la timp henţul lui Ruiz de dinaintea golului anulat.

Dacă lucrurile ar fi continuat la fel şi după pauză, tabela n-ar fi avut cum să se schimbe. Numai că de la cabine n-a revenit doar primul 11 al lui Andone, ci şi banca tehnică, şi tribuna oficială.

De prima echipă a avut grijă antrenorul (cel care se cunoaşte la pauză şi la schimbări, ca să mai apelăm la o lege nescrisă). Tactica a lăsat locul psihologiei terorii, valabilă, iată, şi-n Pampas şi spre Cercul Polar. Le-am spus că-i termin pe mulţi dacă mă iau la mişto cu jocul lor şi-n a doua repriză, dixit Andone.

De a doua s-a îngrijit tot tehnicianul, de vreme ce după intrarea lui Dubarbier în locul lui Semedo, terenul parcă s-a înclinat în stînga, argentinianul făcînd golul decisiv, marcat de Trică.

Iar a treia a venit, aşa cum s-a întîmplat şi-n multe meciuri din tur, exact cînd CFR abia mai respira. La ţanc. Dăruind masa primelor două echipe cu un gol din ofsaid. Golul egalării şi al relansării. Poate al campionatului.