Ignoranţa lumii visate

În străinătate fotbalistul român cîştigă bine, scapă de mizeria din declaraţiile de acasă, dar dă peste incompetenţa născătoare de acuze dure.Tentat de un salariu uneori înzecit şi de o viaţă tihnită, fotbalistul român se roagă din ziua în care pune ghetele în picioare la un transfer în străinătate. E visul vieţii lui şi, dacă nu vrea să accepte public motivaţia financiară, dă vina pe mocirla de acasă. În mare are dreptate. Şi eu aş gîndi la fel, dacă limba jurnalisticii ar fi universală precum a fotbalului. Aş scăpa de mirosul pestilenţial al declaraţiilor goale de conţinut, dar înfăşurate în Armani. De făţărnicia unor personaje care mimează interesul pentru viitorul fotbalului, protejîndu-şi pe faţă propriul interes. De grobianismul în manifestări al unora cu care eram obişnuiţi, dar şi al altora despre care aveam impresia că reprezintă o altă civilizaţie.

În străinătate fotbalistul român cîştigă bine, scapă de mizeria din declaraţiile de acasă, dar dă peste incompetenţa născătoare de acuze dure.

Tentat de un salariu uneori înzecit şi de o viaţă tihnită, fotbalistul român se roagă din ziua în care pune ghetele în picioare la un transfer în străinătate. E visul vieţii lui şi, dacă nu vrea să accepte public motivaţia financiară, dă vina pe mocirla de acasă. În mare are dreptate. Şi eu aş gîndi la fel, dacă limba jurnalisticii ar fi universală precum a fotbalului. Aş scăpa de mirosul pestilenţial al declaraţiilor goale de conţinut, dar înfăşurate în Armani. De făţărnicia unor personaje care mimează interesul pentru viitorul fotbalului, protejîndu-şi pe faţă propriul interes. De grobianismul în manifestări al unora cu care eram obişnuiţi, dar şi al altora despre care aveam impresia că reprezintă o altă civilizaţie.

Aş fi scăpat de toate astea, dar nu şi de ignoranţa fertilă pe orice pămînt. Am trecut prin Stuttgart în urmă cu vreo două-trei săptămîni şi, pentru că timpul mi-a permis, am încercat să dau de Marica. L-am găsit, am vorbit cu el, am fost la antrenament. Am avut surpriza să constat că şedinţa era deschisă, deşi antrenorul Armin Veh tocmai schimba sistemul de joc. Alături de vreo 200 de suporteri şi o mînă de ziarişti. Probabil, aceiaşi care-i criticaseră dur pe campioni şi le dăduseră în ziar limuzinele şi preţurile. Las la o parte că pe Marica nu l-au documentat cum trebuie, de vreme ce l-au creditat cu un Mercedes de vreo 50.000 de euro, în timp ce el se plimba prin oraş, fără să se ascundă, cu un Bentley de 3 ori mai scump. Problema lor mi s-a părut alta. Anume că în ciuda evidenţei de marţi, cînd tot antrenamentul era făcut pentru un joc cu 3 atacanţi, un vîrf şi două aripi, ei au publicat doar sîmbătă, în ziua meciului de la Duisburg, acest amănunt, sub forma unei întrebări pe prima pagină din Bild: Va juca Stuttgart cu 3 atacanţi?.

Din ignoranţa lor s-a născut probabil şi titlul de alaltăieri reprodus ieri de Gazetă: Stuttgart a transferat numai panarame. Evident că 8 milioane cheltuite pentru Marica obligă. Numai că nu e vina atacantului nostru că Veh îl foloseşte în bandă şi îi trasează sarcini defensive. Cum Ciprian e conştiincios, în fiecare meci se apără în postură de fundaş stînga undeva lîngă propriul careu, ajungînd să-l viziteze pe cel din care ar trebui să marcheze cam o dată la un sfert de oră. Lumea de acasă n-are de unde să ştie, iar cei de acolo nu sînt curioşi să caute explicaţii. Ei judecă în zerouri, ridica barda şi decapitează. Fără milă.

La despărţire, Marica mi-a făcut o mărturisire. N-am să mă mai întorc niciodată în campionatul românesc, iar după ce mă las de fotbal nu voi mai sta în fenomen. E prea multă murdărie şi răutate la noi. Perfect adevărat. Dar parcă e mai puţină ignoranţă.