Furia de două feluri

Prima componentă e cea fotbalistică. Dinamo nu mai aşteaptă, Dinamo provoacă. Dinamo nu mai e reactivă, ci o formaţie activă, care creează faze, merge cu faţa la poarta adversă. Vrea mingea în permanenţă, pentru că are cine s-o dezmierde. Atacă pe toată lăţimea terenului, transpiră pentru a da, nu pentru a nu primi.Torje îţi atrage atenţia la fiecare şut pocnit, la fiecare deposedare cu adevărat cîinească, la fiecare pas englezesc pe diagonala terenului. Cristea te încîntă cu şerpuirea hocheistică, de această dată acolo unde se simte cel mai bine, în miezul suprafeţei de joc. Munteanu îţi reaminteşte că un gol din fază fixă i se datorează în aceeaşi măsură marcatorului, dar şi celui care îţi pune mingea pe cap. Dănciulescu şi Bratu explică prin demarcări continue esenţa jocului ofensiv. Iar de pe bancă vin după pauză alte două glezne fine: Boştină şi Zicu. Toate acestea au compus furia din atacul cîinilor, care a dat pînă la urmă rezultatul final.

Prima componentă e cea fotbalistică. Dinamo nu mai aşteaptă, Dinamo provoacă. Dinamo nu mai e reactivă, ci o formaţie activă, care creează faze, merge cu faţa la poarta adversă. Vrea mingea în permanenţă, pentru că are cine s-o dezmierde. Atacă pe toată lăţimea terenului, transpiră pentru a da, nu pentru a nu primi.

Torje îţi atrage atenţia la fiecare şut pocnit, la fiecare deposedare cu adevărat cîinească, la fiecare pas englezesc pe diagonala terenului. Cristea te încîntă cu şerpuirea hocheistică, de această dată acolo unde se simte cel mai bine, în miezul suprafeţei de joc. Munteanu îţi reaminteşte că un gol din fază fixă i se datorează în aceeaşi măsură marcatorului, dar şi celui care îţi pune mingea pe cap. Dănciulescu şi Bratu explică prin demarcări continue esenţa jocului ofensiv. Iar de pe bancă vin după pauză alte două glezne fine: Boştină şi Zicu. Toate acestea au compus furia din atacul cîinilor, care a dat pînă la urmă rezultatul final.

A doua parte e cea golănească. Frustraţi de locul din clasament, de rezultatele proaste din amicale, de declaraţiile celor care le puneau la îndoială valoarea, de intrările aspre ale adversarului şi, în general, de toate neîmplinirile din ultima jumătate de an, dinamoviştii au sărit, nu o dată, la bătaie. Sub ochii indulgenţi ai arbitrului Ivan, Bratu l-a strîns de gît pe Mircea Oprea fără ca gestul lui să însemne şi voiajul timpuriu la cabine. Trecuse doar o jumătate de oră din meci cînd partea de furie decupată din Bronx o putea ucide pe cea care dă savoare fotbalului: ofensiva.