Andrei Vochin analizează meciul Israel – Romania / Profesorul de dirigenţie

Disciplina lui Piţurcă e, de fapt, disciplina autoimpusă de jucători în meciurile oficiale. Alte idei dinspre banca tehnică nu prea vin. Cu Germania, în amicalul de la Koln, am avut prima impresie, cu Bulgaria, în oficialul fără miză imediată, am primit o confirmare, iar miercuri, la Tel Aviv, am revăzut acelaşi film. Echipa naţională a României n-are o identitate orientată dinspre bancă spre teren, ci o stare continuă de joc al hazardului şi al bunului plac. Firesc, am spune, cîtă vreme programa tehnicianului s-a limitat pînă acum la ora de dirigenţie.

Disciplina lui Piţurcă e, de fapt, disciplina autoimpusă de jucători în meciurile oficiale. Alte idei dinspre banca tehnică nu prea vin. Cu Germania, în amicalul de la Koln, am avut prima impresie, cu Bulgaria, în oficialul fără miză imediată, am primit o confirmare, iar miercuri, la Tel Aviv, am revăzut acelaşi film. Echipa naţională a României n-are o identitate orientată dinspre bancă spre teren, ci o stare continuă de joc al hazardului şi al bunului plac. Firesc, am spune, cîtă vreme programa tehnicianului s-a limitat pînă acum la ora de dirigenţie.

A fost nevoie de un gest tîmpesc al lui Ovidiu Petre (unde e disciplina gesturilor?)şi de un gol primit dintr-o fază fixă (unde e disciplina tactică?) pentru ca tricolorii să intre şi ei în meci. Priviţi graficul şuturilor la poartă şi puteţi observa cu ochiul liber momentul în care am început să contăm în joc.

Diagrama suturilor: am tras la poartă prima oară în minutul 29

Din păcate însă, tot ce a urmat n-a avut la bază strategia, ci instinctul fiecăruia. Mutu, superfotbalistul Mutu, a încercat să ia totul pe cont propriu şi să rezolve problema. Forma bună pe care o traversează, potenţa fizică şi calitatea tehnică i-au dat dreptul să o facă. Doar că rezultatul prestaţiei sale n-a ajutat echipa, ci i-a definit eul. Amalgam de altruism (pasă de geniu pentru o finalizare simplă irosită de Dică, min. 51) şi egoism (lovitură liberă furată lui Chivu şi trimisă în înaltul cerului, min. 79), imaginea starului Fiorentinei a fost şi va rămîne imaginea echipei.

Fluxul de pase al tricolorilor: ori înapoi, ori pe Mutu

În lipsa ideilor furnizate din zona tehnică, la ora amicalelor joacă fiecare ce vrea, cît poate şi după cum îi e starea de spirit. Nicoliţă aleargă, dă cantitate jocului, dar nu şi calitate, Chivu e preocupat mai degrabă de starea sănătăţii şi de conservare, Marica pare cufundat în gîndul Stuttgartului, Contra e exuberant şi ajută atacul cu cîte un şut, cîte o centrare, Radu Ştefan stă mai în banca lui şi dă impresia că a şi prins cîte ceva din disciplina tactică a lui Delio Rossi, Tamaş încearcă mai des pasa lungă decît Goian, adică riscă mai mult, aşa cum o face şi-n viaţa de zi cu zi, Cociş îşi vede de treaba lui, profesionist, şi, cu siguranţă, de aceea şi impresionează.92% din atacurile României au plecat de la linia de fund. Presingul a fost ca şi inexistent de vreme ce doar 8% din atacuri au fost urmare a intercepţiilor de la mijloc în sus

Ne temem de români pentru că sînt imprevizibili. Acestea au fost declaraţiile date şi de Donadoni, şi de Domenech. Şi aceasta e şi speranţa noastră pentru Euro. Oamenii ne-au citit bine şi ne-au pus eticheta. Amicalul cu Israelul ne-a mai adus o confirmare. Să joci atît de prost în 11 la 11, să nu ajungi să tragi la poartă, iar apoi, într-o oră de inferioritate numerică, să ai mai multe şuturi şi mai multe ocazii decît adversarul, iată definiţia imprevizibilităţii de care vorbeau viitorii noştri colegi de grupă.

6-5 pentru România a fost raportul ocaziilor de gol

14-12 pentru România a fost raportul şuturilor la poartă

Din păcate, imprevizibilitatea nu se antrenează. Nici norocul sau ghinionul, ca să-l cităm pe Sorin Cîrţu. Cu disciplina ne-am cam lămurit, că ea e mai degrabă autoimpusă de fiecare în parte în meciurile oficiale. Şi-atunci, ne întrebăm, ce antrenează Piţurcă, atîta vreme cît pe teren rulează doar filmul bunului plac al fiecărui jucător?