COMENTARIU // Vocea bate cifra

Ca orice clasament articulat pe anumite criterii, Top Gazeta a stîrnit dezbateri, controverse, polemici. Ierarhia pe posturi întocmită de ziarul nostru în funcţie nu doar de notele reporterilor, ci şi de anumiţi parametri oferiţi de firma italiană DSP, care a monitorizat jocurile din Liga I, a adus confirmări şi surprize încă de la primul post.Mărturisesc că şi eu, ca şi alţi cititori am ridicat sprîncenele văzîndu-l pe Lobonţ doar pe locul 11. Eu, care, între altele, îl votasem pe Bogdan pe primul loc în Angheta GSP, înaintea lui Mutu, socotind că goalkeeperul dinamovist îşi ajutase echipa să cîştige titlul în primăvară şi baricadase poarta naţionalei pe tot parcursul campaniei de calificare.

Ca orice clasament articulat pe anumite criterii, Top Gazeta a stîrnit dezbateri, controverse, polemici. Ierarhia pe posturi întocmită de ziarul nostru în funcţie nu doar de notele reporterilor, ci şi de anumiţi parametri oferiţi de firma italiană DSP, care a monitorizat jocurile din Liga I, a adus confirmări şi surprize încă de la primul post.

Mărturisesc că şi eu, ca şi alţi cititori am ridicat sprîncenele văzîndu-l pe Lobonţ doar pe locul 11. Eu, care, între altele, îl votasem pe Bogdan pe primul loc în Angheta GSP, înaintea lui Mutu, socotind că goalkeeperul dinamovist îşi ajutase echipa să cîştige titlul în primăvară şi baricadase poarta naţionalei pe tot parcursul campaniei de calificare.

În toamnă, parcursul lui Lobby n-a mai fost acelaşi. N-a mai reuşit să-şi salveze colegii în situaţii disperate, aşa cum o făcuse în primăvară, iar meciurile cu Lazio de pe Olimpico sau cel cu Olanda de la Constanţa nu intraseră în calcul pentru că socoteala a vizat numai Liga I. O ligă în care Lobonţ a fost de multe ori neputincios, fără siguranţa lui Moţi, fără înverşunarea lui Pulhac, fără prospeţimea lui Fane Radu, fără exotismul lui Blay. Adică fără o linie de fund ca o bază solidă la temelia oricărei echipe, care l-a tras în jos din pricina permisivităţii şuturilor adversarului şi a numărului de goluri primite. Iar cînd peste toate Fortuna, care-ţi fuseese ibovnică în primăvară, îţi întoarce furios spatele ca la golul lui Frunză de la Vaslui, atunci locul 11 începe să se explice.

Voi admite cifrele, dar îl voi considera pe Lobonţ tot cel mai bun jucător român în 2007. Pentru că în panelul genetic al unui păzitor de porţi, vocea aceea răguşită care toacă 90 de minute ca o meliţă e semnul de recunoaştere al unui portar de clasă. Chiar şi cu o jumătate de sezon modestă.