Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Recordul de iubire

Astăzi, cu greu ţi-ai imagina. Sfîrşit de iarnă 1985. Două meciuri de importanţă şi de tradiţie. Steaua – Rapid, în deschidere, cu Lăcătuş, Piţurcă, Boloni, Manu sau Goanţă printre protagonişti, Dinamo – Sportul, cu Hagi, Mircea Sandu, Augustin, Andone între capetele de afiş. TVR, singura staţie din ţară, nu televiza meciul. Un stadion plin ochi, refulînd spectatori. Anunţuri disperate de la staţie cum că partidele se dau la TV. Minciuni, dezinformare, suporteri ajunşi tîrziu încercînd să iasă din ambuscadă şi să plece spre casă pentru a vedea măcar la televizor ceva din meciuri.Suporteri întorşi de acasă pentru a comunica adevărul. Meciurile nu se transmiteau. Nebunie, oameni călcîndu-se în picioare, coborînd pe pista plină de zăpadă a arenei. Oameni între băncile de rezerve, oameni în spatele porţilor pînă la linia de fund. 120.000 de suflete ciorchine. Record absolut pentru România. Haz de necaz. Bulgări aruncaţi dinspre tribune către suporterii din faţa gropii de sărituri care le obturau vederea. Bulgări din spatele porţii către Ţeţe Moraru, portarul lui Dinamo, stresat şi de incisivitatea atacanţilor Sportului, dar şi de fanii care-l bombardau cu zăpadă. Farmec şi romantism, culori fotbalistice într-un cenuşiu comunist. Ăsta a fost pentru români stadionul ’23 August’.

miercuri, 21 noiembrie 2007, 12:29

Astăzi, cu greu ţi-ai imagina. Sfîrşit de iarnă 1985. Două meciuri de importanţă şi de tradiţie. Steaua – Rapid, în deschidere, cu Lăcătuş, Piţurcă, Boloni, Manu sau Goanţă printre protagonişti, Dinamo – Sportul, cu Hagi, Mircea Sandu, Augustin, Andone între capetele de afiş. TVR, singura staţie din ţară, nu televiza meciul. Un stadion plin ochi, refulînd spectatori. Anunţuri disperate de la staţie cum că partidele se dau la TV. Minciuni, dezinformare, suporteri ajunşi tîrziu încercînd să iasă din ambuscadă şi să plece spre casă pentru a vedea măcar la televizor ceva din meciuri.

Suporteri întorşi de acasă pentru a comunica adevărul. Meciurile nu se transmiteau. Nebunie, oameni călcîndu-se în picioare, coborînd pe pista plină de zăpadă a arenei. Oameni între băncile de rezerve, oameni în spatele porţilor pînă la linia de fund. 120.000 de suflete ciorchine. Record absolut pentru România. Haz de necaz. Bulgări aruncaţi dinspre tribune către suporterii din faţa gropii de sărituri care le obturau vederea. Bulgări din spatele porţii către Ţeţe Moraru, portarul lui Dinamo, stresat şi de incisivitatea atacanţilor Sportului, dar şi de fanii care-l bombardau cu zăpadă. Farmec şi romantism, culori fotbalistice într-un cenuşiu comunist. Ăsta a fost pentru români stadionul ’23 August’.

Comentează