Reţeta

Un plan pe ani, nu pe etape de campionat, pe care să-l respecte toată lumea, de la patron la magaziner, oameni competenţi în posturi cheie şi 3-4 jucători scumpi, de clasă internaţională. Aceasta poate fi soluţia. Steaua e ca un pacient în comă. La coliziunea cu amatorismul, survenit în ultimele luni, mecanismul roş-albaştrilor a suferit multiple traumatisme , asupra cărora nu mai revenim pentru a nu deveni plictisitori. Astfel că, o echipă care trebuia să urmeze un traiect crescător sub un management corect a virat-o brusc în jos şi a ajuns ciuca bătăilor în Champions League şi echipă de pluton în Liga 1. Schimbările de antrenori, Pedrazzini cu Hagi şi Lăcătuş cu Pedrazzini au fost doar şocuri electrice menite să redea, pentru scurt timp (vezi meciurile cu Bacăul din Cupă sau cu Oţelul din campionat), semnele vitale. Fondul a rămas, şi pe el scrie CRIZĂ.Steaua nu este nici prima, nici ultima echipă care traversează o astfel de perioadă. Frecvenţa apariţiei stării de ‘nimic generalizat’, cum o numesc italienii, e suficient de mare încît specialiştii în domeniu au demarat cercetările pentru găsirea antidotului. Reţeta e departe de a fi fost bătută-n cuie, iar răspunsul lui Bobby Robson, de acum 2-3 ani la această întrebare e edificator: ‘Dacă aş fi ştiut de fiecare dată ce am de făcut mă mai plimbam eu pe la atîtea echipe?’. Cu toate astea, grupul de tehnicieni de marcă de la UEFA a dat cîteva linii generale pentru travesrarea momentului.1. Identificarea momentuluiEste prima măsură. A trăi din impresia că totul e doar ghinion şi că, de fapt, realitatea e alta înseamnă, de fapt, a muri de tot. Steaua trebuie să conştientizeze situaţia şi să se apuce de muncă2. Planul concretAici e nevoie de 3 personaje cu atribuţiuni foarte calre. Patronul, care să fie dispus să aloce un buget ferm şi delimitat al ieşirii din criză. Managerul general, care să dispună planul, să-l urmărească pas cu pas şi să nu lase pe nimeni să-i deturneze cursul, şi antrenorul, care să fixeze strategia de joc a echipei şi tipul de jucători cu care-şi poate pune planul în aplicare.Nevoia de reconstrucţieDupă un ciclu de 3-4 ani, început de Zenga, continuat de Protasov şi definitivat de Olăroiu, echipa are nevoie de reconstrucţie. Numai că operaţiunea nu se poate face imediat, mai ales în timpul campionatului. Important e să se demareze planul, cu toate etapele lui intermediare.a. Cîştigul de timpPînă la iarnă, nu se pot face transferuri, aşa că obiectivul numărul unu e acela de a cîştiga timp. E targetul pe care Lucescu, Capello, Boloni, Zenga, cu toţii constructori de echipe, l-au vizat pe oriunde au mers. Cu alte cuvinte, chiar jucînd prost, cum o face acum, Steaua are nevoie să cîştige cît mai multe puncte, pentru a nu pierde iremediabil legătura cu plutonul fruntaş. Sub pulpana dictonului machiavelic ‘scopul scuză mijloacele’.b. Lotul protejat’Discuţiile despre valoarea jucătorilor trebuie evitate în momente de criză. De ei trebuie să te foloseşti pînă noul plan va prinde contur’ — Fabio Cappelloc. Aducerea jucătorilor-pilonO echipă se construieşte pe un ax central. Degeaba investeşti 11 milioane de euro dacă iei 10 jucători de valoare egală sau mai mică faţă de cei pe care-i ai sau de care te-ai despărţit. Ideea e ca aceeaşi sumă să fie dată pe 2-3 jucători de clasă internaţională. Dacă Steaua are acum un portar de top, Zapata, mai departe sînt probleme. E nevoie de un atacant adevărat, cu cel puţin 3 calităţi: instinct de marcator, ştiinţa jocului, personalitate puternică. Genul Lucarelli, de la Şahtior, care a costat 8 milioane. De un mijlocaş de tip ‘box to box’, cu aceleaşi calităţi, şi de încă un fundaş central. Iar dacă răspunsul la ultimele două nume ar fi Rădoi şi Pleşan, reveniţi după accidentări, atunci proiectul cade din start. Cei doi vor trebui socotiţi, la revenire, doar bonusuri pentru echipă, nu piese de bază.Cu toate aceste ingrediente, cu un patron care să investească în creşterea afacerii şi să se oprească aici, cu un manager care să urmărească planul de reconstrucţie ca un cîine de pază, şi cu un antrenor meticulos, care să nu lase nimic la voia întîmplării, Steaua poate spera într-o revenire de la iarnă. Dacă nu, nu!

Un plan pe ani, nu pe etape de campionat, pe care să-l respecte toată lumea, de la patron la magaziner, oameni competenţi în posturi cheie şi 3-4 jucători scumpi, de clasă internaţională. Aceasta poate fi soluţia. Steaua e ca un pacient în comă. La coliziunea cu amatorismul, survenit în ultimele luni, mecanismul roş-albaştrilor a suferit multiple traumatisme , asupra cărora nu mai revenim pentru a nu deveni plictisitori. Astfel că, o echipă care trebuia să urmeze un traiect crescător sub un management corect a virat-o brusc în jos şi a ajuns ciuca bătăilor în Champions League şi echipă de pluton în Liga 1. Schimbările de antrenori, Pedrazzini cu Hagi şi Lăcătuş cu Pedrazzini au fost doar şocuri electrice menite să redea, pentru scurt timp (vezi meciurile cu Bacăul din Cupă sau cu Oţelul din campionat), semnele vitale. Fondul a rămas, şi pe el scrie CRIZĂ.

Steaua nu este nici prima, nici ultima echipă care traversează o astfel de perioadă. Frecvenţa apariţiei stării de ‘nimic generalizat’, cum o numesc italienii, e suficient de mare încît specialiştii în domeniu au demarat cercetările pentru găsirea antidotului. Reţeta e departe de a fi fost bătută-n cuie, iar răspunsul lui Bobby Robson, de acum 2-3 ani la această întrebare e edificator: ‘Dacă aş fi ştiut de fiecare dată ce am de făcut mă mai plimbam eu pe la atîtea echipe?’. Cu toate astea, grupul de tehnicieni de marcă de la UEFA a dat cîteva linii generale pentru travesrarea momentului.

1. Identificarea momentului
Este prima măsură. A trăi din impresia că totul e doar ghinion şi că, de fapt, realitatea e alta înseamnă, de fapt, a muri de tot. Steaua trebuie să conştientizeze situaţia şi să se apuce de muncă

2. Planul concret
Aici e nevoie de 3 personaje cu atribuţiuni foarte calre. Patronul, care să fie dispus să aloce un buget ferm şi delimitat al ieşirii din criză. Managerul general, care să dispună planul, să-l urmărească pas cu pas şi să nu lase pe nimeni să-i deturneze cursul, şi antrenorul, care să fixeze strategia de joc a echipei şi tipul de jucători cu care-şi poate pune planul în aplicare.

Nevoia de reconstrucţie
După un ciclu de 3-4 ani, început de Zenga, continuat de Protasov şi definitivat de Olăroiu, echipa are nevoie de reconstrucţie. Numai că operaţiunea nu se poate face imediat, mai ales în timpul campionatului. Important e să se demareze planul, cu toate etapele lui intermediare.

a. Cîştigul de timp
Pînă la iarnă, nu se pot face transferuri, aşa că obiectivul numărul unu e acela de a cîştiga timp. E targetul pe care Lucescu, Capello, Boloni, Zenga, cu toţii constructori de echipe, l-au vizat pe oriunde au mers. Cu alte cuvinte, chiar jucînd prost, cum o face acum, Steaua are nevoie să cîştige cît mai multe puncte, pentru a nu pierde iremediabil legătura cu plutonul fruntaş. Sub pulpana dictonului machiavelic ‘scopul scuză mijloacele’.

b. Lotul protejat
‘Discuţiile despre valoarea jucătorilor trebuie evitate în momente de criză. De ei trebuie să te foloseşti pînă noul plan va prinde contur’ — Fabio Cappello

c. Aducerea jucătorilor-pilon
O echipă se construieşte pe un ax central. Degeaba investeşti 11 milioane de euro dacă iei 10 jucători de valoare egală sau mai mică faţă de cei pe care-i ai sau de care te-ai despărţit. Ideea e ca aceeaşi sumă să fie dată pe 2-3 jucători de clasă internaţională. Dacă Steaua are acum un portar de top, Zapata, mai departe sînt probleme. E nevoie de un atacant adevărat, cu cel puţin 3 calităţi: instinct de marcator, ştiinţa jocului, personalitate puternică. Genul Lucarelli, de la Şahtior, care a costat 8 milioane. De un mijlocaş de tip ‘box to box’, cu aceleaşi calităţi, şi de încă un fundaş central. Iar dacă răspunsul la ultimele două nume ar fi Rădoi şi Pleşan, reveniţi după accidentări, atunci proiectul cade din start. Cei doi vor trebui socotiţi, la revenire, doar bonusuri pentru echipă, nu piese de bază.

Cu toate aceste ingrediente, cu un patron care să investească în creşterea afacerii şi să se oprească aici, cu un manager care să urmărească planul de reconstrucţie ca un cîine de pază, şi cu un antrenor meticulos, care să nu lase nimic la voia întîmplării, Steaua poate spera într-o revenire de la iarnă. Dacă nu, nu!