Operă de antrenori

Zenga şi Uhrin şi-au făcut corect meseria într-un meci ca o lecţie de tactică. Pe marginea meciului Dinamo – Poli Timişoara 1-1 se poate susţine o prelegere despre fotbalul ştiinţific. Fotbalul acela care îngrădeşte hazardul pînă la limita îngăduită de destin şi care pune în celălalt taler al balanţei strategia dusă la extrem. Doi antrenori, Walter Zenga şi Dusan Uhrin jr, proveniţi din şcoli diferite, au pus în scenă o piesă fără replici uşoare, dar cu sensuri profunde. O operă născătoare de întrebări.De ce fotbaliştii cîştigă mai mult ca antrenorii?E o regulă cu foarte puţine excepţii. Istoria recentă propune doar două Mourinho, la Chelsea şi Cappelo, la Real Madrid, cel care a acceptat funcţia ultima oară numai dacă i se asigura un salariu superior cu un euro celui mai bine plătit ‘galactic’. ‘Pentru a consfinţi superioritatea în vestiar şi din punct de vedere financiar. La noi excepţiile fac regula şi pentru că valoarea intrinsecă a fotbaliştilor e sub cea a antrenorilor. Ne dăm seama de acest lucru abia atunci cînd, într-un meci tacticizat la maximum, apare geniul lui Adrian Cristea, care dintr-un stop şi o preluare pe sub picior scoate din joc 3 adversari, apoi rămîne pe picioare, deşi e tras de tricou, iar în final şutează perfect de la 30 de metri în vinclul porţii lui Popa.0 este numărul ocaziilor la ambele porţi pînă la ‘bijuteria’ lui CristeaCum îşi ajută antrenorul echipa în timpul meciului?Se spune că antrenorii valoroşi se cunosc la pauză şi la schimbări. Adică atunci cînd pot interveni practic în cursul jocului. Sîmbătă seară, după 37 de minute de joc, dinamoviştii trăseseră de 6 ori la poarta lui Popa, majoritatea finalizărilor venind din zona din faţa careului, central. Era clar că acolo ceva nu mergea. De fapt, cineva. Şi anume, Aliuţă. Schimbarea acestuia cu Torje a însemnat reechilibrarea partidei. Pentru că, pînă în minutul 66, cînd a fost eliminat Alexa, Poli şi Dinamo au jucat de la egal la egal (5-5 numărul şuturilor în această perioadă), bănăţenii reuşind şi golul de 1-1.De ce nu antrena Zeman fazele fixe?’Pentru că e o chestiune de concentrare şi de responsabilitate personală’, şi-a justificat tehnicianul decizia. Zdenek repeta fazele fixe doar la tablă, nu şi pe gazon. Că avea dreptate ne-a demonstrat şi Ropotan. Într-un careu în care sarcinile erau împărţite, tînărul mijlocaş dinamovist l-a însoţit pe Cînu doar o jumătate de drum. Apoi, a cedat lupta pentru balon şi fundaşul oaspeţilor a marcat. Concentrarea scăzută şi lipsa de responsabilitate ale lui Ropotan l-au ajutat pe Cînu să marcheze pentru 1-1.De ce nu trebuie criticat Zenga că Dinamo n-a marcat în superioritate?Frank Rijkaard a cîştigat Liga Campionilor evoluînd cu Barcelona aproape un meci întreg în superioritate numerică. Golurile au venit însă foarte tîrziu, în ultimul sfert de oră. ‘Pe teren, în faza noastră ofensivă nu se shimbase mai nimic’, a explicat tehnicianul. ‘Singurul loc unde ne mai degrevaserăm de probleme era la poarta noastră, pentru că Arsenal nu ne mai putea ataca atît de des. se apărau însă cu acelaşi număr de oameni şi a trebuit mult să-i plimbăm de pe o latură pe alta a terenului pînă să-i desfacem. Ah, şi am avut privilegiul de a urca mai mult cu fundaşii laterali’, a spus tehnicianul, fericit în final tocmai de apărătorul Belletti. Aşa a făcut şi Dinamo. A purtat balonul către margini, şi-a creat ocazii de gol, dar, spre deosebire de Barca, n-a marcat. Poate şi pentru că Scarlatache nu e Belletti, dar şi pentru că Timişoara a fost mîngîiată de destin într-un final în care bara, la şutul deviat al lui Ropotan, sau Abiodun, de două ori salvator de pe linia porţii, a ţinut scorul egal.5-1 pentru Dinamo a fost raportul ocaziilor după eliminarea lui Alexa

Zenga şi Uhrin şi-au făcut corect meseria într-un meci ca o lecţie de tactică. Pe marginea meciului Dinamo – Poli Timişoara 1-1 se poate susţine o prelegere despre fotbalul ştiinţific. Fotbalul acela care îngrădeşte hazardul pînă la limita îngăduită de destin şi care pune în celălalt taler al balanţei strategia dusă la extrem. Doi antrenori, Walter Zenga şi Dusan Uhrin jr, proveniţi din şcoli diferite, au pus în scenă o piesă fără replici uşoare, dar cu sensuri profunde. O operă născătoare de întrebări.

De ce fotbaliştii cîştigă mai mult ca antrenorii?
E o regulă cu foarte puţine excepţii. Istoria recentă propune doar două Mourinho, la Chelsea şi Cappelo, la Real Madrid, cel care a acceptat funcţia ultima oară numai dacă i se asigura un salariu superior cu un euro celui mai bine plătit ‘galactic’. ‘Pentru a consfinţi superioritatea în vestiar şi din punct de vedere financiar. La noi excepţiile fac regula şi pentru că valoarea intrinsecă a fotbaliştilor e sub cea a antrenorilor. Ne dăm seama de acest lucru abia atunci cînd, într-un meci tacticizat la maximum, apare geniul lui Adrian Cristea, care dintr-un stop şi o preluare pe sub picior scoate din joc 3 adversari, apoi rămîne pe picioare, deşi e tras de tricou, iar în final şutează perfect de la 30 de metri în vinclul porţii lui Popa.

0 este numărul ocaziilor la ambele porţi pînă la ‘bijuteria’ lui Cristea

Cum îşi ajută antrenorul echipa în timpul meciului?
Se spune că antrenorii valoroşi se cunosc la pauză şi la schimbări. Adică atunci cînd pot interveni practic în cursul jocului. Sîmbătă seară, după 37 de minute de joc, dinamoviştii trăseseră de 6 ori la poarta lui Popa, majoritatea finalizărilor venind din zona din faţa careului, central. Era clar că acolo ceva nu mergea. De fapt, cineva. Şi anume, Aliuţă. Schimbarea acestuia cu Torje a însemnat reechilibrarea partidei. Pentru că, pînă în minutul 66, cînd a fost eliminat Alexa, Poli şi Dinamo au jucat de la egal la egal (5-5 numărul şuturilor în această perioadă), bănăţenii reuşind şi golul de 1-1.

De ce nu antrena Zeman fazele fixe?
‘Pentru că e o chestiune de concentrare şi de responsabilitate personală’, şi-a justificat tehnicianul decizia. Zdenek repeta fazele fixe doar la tablă, nu şi pe gazon. Că avea dreptate ne-a demonstrat şi Ropotan. Într-un careu în care sarcinile erau împărţite, tînărul mijlocaş dinamovist l-a însoţit pe Cînu doar o jumătate de drum. Apoi, a cedat lupta pentru balon şi fundaşul oaspeţilor a marcat. Concentrarea scăzută şi lipsa de responsabilitate ale lui Ropotan l-au ajutat pe Cînu să marcheze pentru 1-1.

De ce nu trebuie criticat Zenga că Dinamo n-a marcat în superioritate?
Frank Rijkaard a cîştigat Liga Campionilor evoluînd cu Barcelona aproape un meci întreg în superioritate numerică. Golurile au venit însă foarte tîrziu, în ultimul sfert de oră. ‘Pe teren, în faza noastră ofensivă nu se shimbase mai nimic’, a explicat tehnicianul. ‘Singurul loc unde ne mai degrevaserăm de probleme era la poarta noastră, pentru că Arsenal nu ne mai putea ataca atît de des. se apărau însă cu acelaşi număr de oameni şi a trebuit mult să-i plimbăm de pe o latură pe alta a terenului pînă să-i desfacem. Ah, şi am avut privilegiul de a urca mai mult cu fundaşii laterali’, a spus tehnicianul, fericit în final tocmai de apărătorul Belletti. Aşa a făcut şi Dinamo. A purtat balonul către margini, şi-a creat ocazii de gol, dar, spre deosebire de Barca, n-a marcat. Poate şi pentru că Scarlatache nu e Belletti, dar şi pentru că Timişoara a fost mîngîiată de destin într-un final în care bara, la şutul deviat al lui Ropotan, sau Abiodun, de două ori salvator de pe linia porţii, a ţinut scorul egal.

5-1 pentru Dinamo a fost raportul ocaziilor după eliminarea lui Alexa