Club de Forţă în România

De la etapă la etapă, trupa lui Andone arată din ce în ce mai bine. Cine o ignoră se păcăleşteDacă mai există voci care s-o considere pe CFR Cluj o glumă, ca aspirantă la locurile de Liga Campionilor, ele nu cred că aparţin inteligenţelor obiective. Cu partida de duminică seară, turpa lui Andone a ajuns la sfertul traseului spre marele obiectiv şi se bucură nu doar de primul loc în clasament, ci şi de o realizare ce nu le-a stat la îndemîna competitoarelor: punctaj maxim cu echipele fără pretenţii la tilu. Cu alte cuvinte, ardelenii au strîns 3 rezultate egale în derbyurile cu Timişoara, Steaua şi Dinamo şi 8 victorii cu restul lumii. Bună gluma, nu?56-44 pentru CFR a fost raportul posesiei în meciul cu CFR ClujCifrele reci s-ar putea să nu cadreze cu gusturile tuturor. De aceea, o altă confirmare a poziţiei clujenilor vine din bucuria pe care o degajă jocul vişiniilor. O uşurinţă de pasare, o permanentă posesie progresivă, ce împinge balonul iute spre poarta adversă. O calitate tehnică impresionantă a majorităţii fotbaliştilor, o apetenţă îndestulătoare pentru jocul ofensiv. Pe deasupra, faţă de startul sezonului, oamenii lui Ando, talentaţi fără îndoială, au înţeles că nu doar glezna fină face rezultatul, ci şi transpiraţia. Mă uit la Fabbiani şi-mi explic în parte metamorfoza de la Anorthosis la ziua de azi. E exact trecerea de la fiţe şi superponderalitate, la umilinţă şi efort. De la oboseala serilor lungi şi afumate la prospeţimea dimineţilor precedate de multe ore de somn. Cu argentinianul trudind de multe ori chiar şi în spatele lui Culio sau a lui Dani, CFR a devenit un mecanism în care piesele acoperă terenul alternativ, ajutîndu-se una pe alta pentru a recîştiga sau a reacoperi spaţiul.Calitatea individuală a jucătorilor clujeni a ieşit în evidenţă în jocul de duminică:8-2 pentru gazde a fost raportul driblingurilor şi al verticalizărilor cu depăşirea adversarului în terenul adversDe ce aceste aprecieri după un joc cu Urziceniul? Nu pentru că ar fi însemnat derbyul primelor două poziţii. Ci pentru că, la ora actuală, în Liga 1, avem două echipe care verifică serios candidatele la titlu. Prin organizare şi omogenitate, Gloria Bistriţa şi FC Unirea sînt ca două hîrtii de turnesol ce-ţi indică potenţa preopinentului. Iar dacă echipa lui Dan Petrescu a putut fi dominată de o asemenea manieră în prima jumătate de oră, aşa cum a făcut-o Clujul, e clar că ardelenii au o forţă de joc foarte bună pentru campionatul României.6-2 pentru CFR a fost raportul şuturilor în prima jumătate de orăÎntr-un sistem 4-4-2, precum cel al Clujului, determinante sînt 5 perechi de jucători. Cele două cupluri de pe benzi (fundaş-mijlocaş), cuplul de fundaşi centrali, cuplul de mijlocaşi centrali şi cuplul de atacanţi. Dintre acestea, Andone pare să fi găsit două sigure. În dreapta, unde Tony şi Semedo se completează, în special în atac, aproape perfect, şi în faţă, unde Didi şi Fabbiani parcă sînt două piese de Lego. Dacă pe centrul apărării absenţa lui Cadu de lîngă Souza a fost completată bine de Sandberg şi dacă la mijloc sînt variante, piesa fixă părînd a fi Dani, problemele par a veni din stînga. Trecerea lui Culio în centru, ca la meciul de duminică, a lăsat banda fără stîngaci, deoarece şi Panin, şi Trică sînt dreptaci. Motiv pentru care echipa capătă un dezechilibru dinamic evident. Dacă la toate astea adăugăm şi forma în scădere a olteanului, înţelegem de ce, de multe ori, Clujul e ca un avion cu o singură aripă.89% din acţiunile periculoase ale CFR au venit din dreapta sau din centru

De la etapă la etapă, trupa lui Andone arată din ce în ce mai bine. Cine o ignoră se păcăleşte

Dacă mai există voci care s-o considere pe CFR Cluj o glumă, ca aspirantă la locurile de Liga Campionilor, ele nu cred că aparţin inteligenţelor obiective. Cu partida de duminică seară, turpa lui Andone a ajuns la sfertul traseului spre marele obiectiv şi se bucură nu doar de primul loc în clasament, ci şi de o realizare ce nu le-a stat la îndemîna competitoarelor: punctaj maxim cu echipele fără pretenţii la tilu. Cu alte cuvinte, ardelenii au strîns 3 rezultate egale în derbyurile cu Timişoara, Steaua şi Dinamo şi 8 victorii cu restul lumii. Bună gluma, nu?

56-44 pentru CFR a fost raportul posesiei în meciul cu CFR Cluj

Cifrele reci s-ar putea să nu cadreze cu gusturile tuturor. De aceea, o altă confirmare a poziţiei clujenilor vine din bucuria pe care o degajă jocul vişiniilor. O uşurinţă de pasare, o permanentă posesie progresivă, ce împinge balonul iute spre poarta adversă. O calitate tehnică impresionantă a majorităţii fotbaliştilor, o apetenţă îndestulătoare pentru jocul ofensiv. Pe deasupra, faţă de startul sezonului, oamenii lui Ando, talentaţi fără îndoială, au înţeles că nu doar glezna fină face rezultatul, ci şi transpiraţia. Mă uit la Fabbiani şi-mi explic în parte metamorfoza de la Anorthosis la ziua de azi. E exact trecerea de la fiţe şi superponderalitate, la umilinţă şi efort. De la oboseala serilor lungi şi afumate la prospeţimea dimineţilor precedate de multe ore de somn. Cu argentinianul trudind de multe ori chiar şi în spatele lui Culio sau a lui Dani, CFR a devenit un mecanism în care piesele acoperă terenul alternativ, ajutîndu-se una pe alta pentru a recîştiga sau a reacoperi spaţiul.

Calitatea individuală a jucătorilor clujeni a ieşit în evidenţă în jocul de duminică:
8-2 pentru gazde a fost raportul driblingurilor şi al verticalizărilor cu depăşirea adversarului în terenul advers

De ce aceste aprecieri după un joc cu Urziceniul? Nu pentru că ar fi însemnat derbyul primelor două poziţii. Ci pentru că, la ora actuală, în Liga 1, avem două echipe care verifică serios candidatele la titlu. Prin organizare şi omogenitate, Gloria Bistriţa şi FC Unirea sînt ca două hîrtii de turnesol ce-ţi indică potenţa preopinentului. Iar dacă echipa lui Dan Petrescu a putut fi dominată de o asemenea manieră în prima jumătate de oră, aşa cum a făcut-o Clujul, e clar că ardelenii au o forţă de joc foarte bună pentru campionatul României.

6-2 pentru CFR a fost raportul şuturilor în prima jumătate de oră

Într-un sistem 4-4-2, precum cel al Clujului, determinante sînt 5 perechi de jucători. Cele două cupluri de pe benzi (fundaş-mijlocaş), cuplul de fundaşi centrali, cuplul de mijlocaşi centrali şi cuplul de atacanţi. Dintre acestea, Andone pare să fi găsit două sigure. În dreapta, unde Tony şi Semedo se completează, în special în atac, aproape perfect, şi în faţă, unde Didi şi Fabbiani parcă sînt două piese de Lego. Dacă pe centrul apărării absenţa lui Cadu de lîngă Souza a fost completată bine de Sandberg şi dacă la mijloc sînt variante, piesa fixă părînd a fi Dani, problemele par a veni din stînga. Trecerea lui Culio în centru, ca la meciul de duminică, a lăsat banda fără stîngaci, deoarece şi Panin, şi Trică sînt dreptaci. Motiv pentru care echipa capătă un dezechilibru dinamic evident. Dacă la toate astea adăugăm şi forma în scădere a olteanului, înţelegem de ce, de multe ori, Clujul e ca un avion cu o singură aripă.

89% din acţiunile periculoase ale CFR au venit din dreapta sau din centru