Grădiniţa lui Săndoi

Naţionala de tineret joacă fotbal tocmai pentru că nu înşeală fotbalulAm trecut parcă prea repede peste un eveniment. Meciul tineretului de marţi, contra Bosniei, a fost abandonat la liziera interesului. Nu-i ignoranţă gazetărească, ci doar o obişnuinţă a eşecului, care ni s-a furişat în minele pixurilor de vreo 10 ani încoace şi ne împiedică să-l tratăm cum se cuvine.Nici acum nu m-aş aventura să scriu despre un succes, chiar dacă discutăm de o victorie cu 3-0. E abia începutul unui drum, pichetat atît de jocurile din grupă, cît şi, de va fi cazul, de alte partide de baraj. Aşa cum maestrul Cosaşu remarca ieri hîtru, că ‘de cîte ori naţionala conduce cu 1-0, 2-0 sau 2-1 mă ia cu angoasă’, aşa s-au petrcut lucrurile şi cu serii întregi de campanii de calificări. Început ofertant, final paralizant.La actuala generaţie de tineret nu impresionează locul întîi după 3 partide, nici egalul eroic smuls mai puţin Franţei şi mai mult destinului astă-toamnă, nici cele două victorii de serviciu în Malta şi la Rîmnicu Vîlcea contra bosniacilor. Ceea ce iese în evidenţă e ideea de joc, acel contur clar al traseelor balonului în faza de atac, şi acea poziţionare corectă a fotbaliştilor în momentul pierderii posesiei.Omul de pe bancă, Emil Săndoi, nu este străin de acest tablou. Un tehnician elegant, muncitor şi inteligent, care şi-a absorbit întrînsul eşecurile uceniciei în ale antrenoratului, demonstrează că a acumulat bună parte din bagajul necesar expediţiei în lumea tehnicienilor. Dispunerea echipei se vede clar, piesele sînt alese cu grijă şi corect dintr-un campionat care oferă soluţii pe majoritatea posturilor. Justa selecţie respinge contestarea de orice fel. Dacă nu-l minţi, fotbalul te răsplăteşte mai devreme sau mai tîrziu. Prin rezultat.Alături de Keşeru, venit la fiecare convocare de la Nantes, avem soluţii. În poartă Tătăruşanu, pe linia de fund Mardare şi Sepsi, la mijloc Ropotan, Bicfalvi, mai în faţă Torje, Bogdan Stancu, Ochiroşii sau Deac sînt deja nume rostite frecvent în week-endurile Ligii1, majoritatea nu doar titulari în echipele lor, ci oameni pe care acestea se bazează.Aici stă, pînă la urmă, cheia reuşitei. O echipă naţională nu e neapărat suma valorilor ei. Însă dacă valorile unei echipe naţionale sînt selecţionate corect (nu de conincvenţă cu armate de impresari) şi distribuite atent pe teren (nu la solicitarea unui club sau altul) rezultatul nu are cum să nu vină. Iar aici nu discutăm neapărat de o calificare, deşi tare ne e dor şi de aşa ceva. Ci de piesele care, la o adică, să salte în naţionala mare fără teama că şi-ar rupe gîtul. Acesta e de fapt principalul rol al ‘grădiniţei’ lui Săndoi.

Naţionala de tineret joacă fotbal tocmai pentru că nu înşeală fotbalul

Am trecut parcă prea repede peste un eveniment. Meciul tineretului de marţi, contra Bosniei, a fost abandonat la liziera interesului. Nu-i ignoranţă gazetărească, ci doar o obişnuinţă a eşecului, care ni s-a furişat în minele pixurilor de vreo 10 ani încoace şi ne împiedică să-l tratăm cum se cuvine.

Nici acum nu m-aş aventura să scriu despre un succes, chiar dacă discutăm de o victorie cu 3-0. E abia începutul unui drum, pichetat atît de jocurile din grupă, cît şi, de va fi cazul, de alte partide de baraj. Aşa cum maestrul Cosaşu remarca ieri hîtru, că ‘de cîte ori naţionala conduce cu 1-0, 2-0 sau 2-1 mă ia cu angoasă’, aşa s-au petrcut lucrurile şi cu serii întregi de campanii de calificări. Început ofertant, final paralizant.

La actuala generaţie de tineret nu impresionează locul întîi după 3 partide, nici egalul eroic smuls mai puţin Franţei şi mai mult destinului astă-toamnă, nici cele două victorii de serviciu în Malta şi la Rîmnicu Vîlcea contra bosniacilor. Ceea ce iese în evidenţă e ideea de joc, acel contur clar al traseelor balonului în faza de atac, şi acea poziţionare corectă a fotbaliştilor în momentul pierderii posesiei.

Omul de pe bancă, Emil Săndoi, nu este străin de acest tablou. Un tehnician elegant, muncitor şi inteligent, care şi-a absorbit întrînsul eşecurile uceniciei în ale antrenoratului, demonstrează că a acumulat bună parte din bagajul necesar expediţiei în lumea tehnicienilor. Dispunerea echipei se vede clar, piesele sînt alese cu grijă şi corect dintr-un campionat care oferă soluţii pe majoritatea posturilor. Justa selecţie respinge contestarea de orice fel. Dacă nu-l minţi, fotbalul te răsplăteşte mai devreme sau mai tîrziu. Prin rezultat.

Alături de Keşeru, venit la fiecare convocare de la Nantes, avem soluţii. În poartă Tătăruşanu, pe linia de fund Mardare şi Sepsi, la mijloc Ropotan, Bicfalvi, mai în faţă Torje, Bogdan Stancu, Ochiroşii sau Deac sînt deja nume rostite frecvent în week-endurile Ligii1, majoritatea nu doar titulari în echipele lor, ci oameni pe care acestea se bazează.

Aici stă, pînă la urmă, cheia reuşitei. O echipă naţională nu e neapărat suma valorilor ei. Însă dacă valorile unei echipe naţionale sînt selecţionate corect (nu de conincvenţă cu armate de impresari) şi distribuite atent pe teren (nu la solicitarea unui club sau altul) rezultatul nu are cum să nu vină. Iar aici nu discutăm neapărat de o calificare, deşi tare ne e dor şi de aşa ceva. Ci de piesele care, la o adică, să salte în naţionala mare fără teama că şi-ar rupe gîtul. Acesta e de fapt principalul rol al ‘grădiniţei’ lui Săndoi.