Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Somnul care naşte rezultate

Andrei Vochin produce o parafrază fotbalistică: Spune-mi cum te recuperezi, ca să-ţi spun cine eştiÎn industria de bani şi rezultate, fotbalul şi-a deschis de mult timp o secţie nouă şi extrem de productivă: bancul de recuperare. Meciuri din 3 în 3 zile, adversari modeşti din ce în ce mai rar, nevoie de puncte şi de calificări indiferent de competiţie. Plămînii, inima şi glezna – aceleaşi.De la această ipoteză iniţiatorii de trend au pornit cercetarea. Calculul a fost relativ simplu. Dacă umflăm numeric loturile, va suferi omogenitatea. Iar acest parametru cîntăreşte greu în cazul sporturilor de echipă. E nevoie de echipe cu cît mai puţine variabile. Aşa că miza a fost pusă pe individ.

vineri, 24 august 2007, 5:40

Andrei Vochin produce o parafrază fotbalistică: Spune-mi cum te recuperezi, ca să-ţi spun cine eşti

În industria de bani şi rezultate, fotbalul şi-a deschis de mult timp o secţie nouă şi extrem de productivă: bancul de recuperare. Meciuri din 3 în 3 zile, adversari modeşti din ce în ce mai rar, nevoie de puncte şi de calificări indiferent de competiţie. Plămînii, inima şi glezna – aceleaşi.

De la această ipoteză iniţiatorii de trend au pornit cercetarea. Calculul a fost relativ simplu. Dacă umflăm numeric loturile, va suferi omogenitatea. Iar acest parametru cîntăreşte greu în cazul sporturilor de echipă. E nevoie de echipe cu cît mai puţine variabile. Aşa că miza a fost pusă pe individ.

Lumea se întreabă cum naiba AC Milan, o trupă de treizecişti, a cîştigat iar Liga Campionilor. Cărei reguli fiziologice i se supun Maldini (foto), Inzaghi, Seeedorf etc., cu toţii băieţi apropiaţi de vîrsta la care americanii spun că treci dealul. Adică, ajungi la 40, etatea de la care începi să cobori colina vieţii. Reţeta, opinează specialiştii, e recuperarea de după efort. Sau, mai precis, regenerarea organismului.

Milan are un corp medical ce depăşeşte organigrama oricărui club românesc. Pe de-a-ntregul său, de la preşedinte la femeia de serviciu. Mulţi dintre ei deservesc un laborator special. E greu de băgat mîna în foc că licorile pregătite acolo pentru Gatusso şi colegii săi nu-s făcute din aceleaşi rădăcini precum cele din Turul Franţei. Pînă la a produce dovada însă, ele produc miracole. După meciuri la intensitate incredibilă, timpul de regenerare a organismelor jucătorilor se scurtează de la un sezon la altul, astfel că, mai curaţi, mai uscaţi şi extrem de proaspeţi, bunicuţii devin buni de treabă.

Milan nu e un caz izolat. Toate marile grupări au laboratoare proprii de cercetare şi de executare a vitaminelor oferite sportivilor. Metodele tradiţionale se împletesc cu cele futuriste. În Germania, Leverkusen ajunsese să folosească la un moment dat lipitori, pe care le aplicau pe picioarele lovite ale fotbaliştilor, astfel ca accidentările să se vindece mai rapid.

Totul pleacă însă de la axioma conform căreia fotbalistul e primul care se regenerează prin programul individual. Degeaba vîri în el licori, dacă omul îşi petrece seara de după un meci de alergătură, zbenguindu-se prin cluburi pînă dimineaţa şi folosind vitamine din game Chivas. Acele ore de după joc sînt cruciale pentru recuperare, spun specialiştii. În ritmul infernal de azi, seara de după meci a devenit la fel de importantă ca meciul în sine.

Plecînd de la această idee, mulţi dintre antrenorii noştri au încercat să preîntîmpine excesul din seara de după. Dacă mulţi oferă zi liberă după meci, Olăroiu, de exemplu, îşi chema de multe ori elevii la recuperare a doua zi dimineaţă. Astfel, o escapadă nocturnă devenea aproape imposibilă, de vreme ce le vedeam ochii şi le miroseam răsuflarea la cîteva ore după consumarea ei, explică tehnicianul. Dan Petrescu a mers mai departe. După fiecare meci pe teren propriu echipa rămîne în cantonament încă o seară, mănîncă la club şi se culcă devreme. A doua zi jucătorii fac recuperarea şi abia apoi primesc liber cel puţin 24 de ore, spune antrenorul Unirii. În lipsa bugetelor necesare creării poţiunilor magice, constrîngerea mascată măcar garantează siguranţa unui somn bun. Un somn care, la fotbal, nu naşte monştri, ci rezultate.

Comentează