Ce fereală!

Andrei Vochin n-a mai simţit aşa umilinţă fotbalistică de la KnattspyrnufelagClujenii s-au comportat ca o echipă venită după o beţie crîncenăÎn toată negura produsă de ruşinosul rezultat al CFR-ului, o declaraţie mi-a reînseninat orizontul. ‘Am jucat inteligent. Diferenţa a fost făcută de faptul că noi am avut mai multă pasiune decît cei de la CFR’. Pe cît de superb e expusă problema, pe atît e de adevărată, iar antrenorul ciprioţilor de la Anorthosis ar trebui să primească un premiu de catifea pentru vorbele sale.Dincolo de  pregătirea tactică a meciului, survolînd înzestrarea tehnică a combatanţilor, vorbele lui Timur Keţbaia descriu fidel întîmplarea tristă de la Cluj. Internaţionalul georgian povesteşte în cîteva cuvinte toată filosofia fotbalului. Acea pasiune, care a născut pînă la urmă jocul şi pe care el a întîlnit-o, evident, în Albion, la Newcastle, la Wolverhampton sau Dundee, echipe în slujba cărora şi-a pus talentul, acea trăire pentru fotbal a construit şi rezultatul de joi.O echipă nici prea-prea, nici foarte-foarte a dat de pămînt cu visele clujenilor. Şi-a făcut ordonat treaba, a tratat cu respect şi adversarul, şi jocul, şi la finele meciului cei 14 condamnaţi apriori la moarte au savurat o bere cu ochii pe tabela ce indica 3-1. Pentru ei.În tot acest timp, ceferiştii n-au lăsat privitorilor altă senzaţie decît cea de mahmureală. Şi, sincer să fiu, nici nu ştiu dacă fraza trebuie citită în sens figurat. Poate doar dacă evocăm beţia de fericire ce a urmat unui joc bun şi unei victorii clare la Craiova. Aceşti băieţi strînşi din multe zări şi aduşi pe bani grei sub Feleac au vrut parcă să ne arate, joi seara, că ne fac un favor jucînd fotbal. Că depun aceeaşi pasiune cînd ating mingea, precum slujbaşul luni dimineaţa, după concediu. De mult n-am mai văzut în competiţiile europene o echipă românească atît de moale, atît de surprinsă de adversar, atîţia jucători care sar coarda. Şi ne-au trecut pragul şi Real, şi Hamburg, şi Lion, şi Feyenoord, şi Everton sau Leverkusen. Doar că adversarii lor, steliştii, rapidiştii, dinamoviştii, dormeau bine în serile de dinaintea jocului.PS Gluma se îngroaşă cu Fabbiani. Dar e o glumă proastă. Atacantul ce constituie cel mai mare transfer de pe piaţa intrărilor de fotbalişti din România, 2,2 milioane de euro conform sumelor vehiculate, a jucat joi seară 18 mingi şi a pierdut 12(!). Chiar dacă a obţinut un penalty, mai degrabă din bunăvoinţa arbitrului, impresia e că, în cazul acestui transfer, ori scouterul a fost un diletant, ori banii daţi pe argentinian au luat drumul ‘Nufărului’.

Andrei Vochin n-a mai simţit aşa umilinţă fotbalistică de la Knattspyrnufelag

Clujenii s-au comportat ca o echipă venită după o beţie crîncenă

În toată negura produsă de ruşinosul rezultat al CFR-ului, o declaraţie mi-a reînseninat orizontul. ‘Am jucat inteligent. Diferenţa a fost făcută de faptul că noi am avut mai multă pasiune decît cei de la CFR’. Pe cît de superb e expusă problema, pe atît e de adevărată, iar antrenorul ciprioţilor de la Anorthosis ar trebui să primească un premiu de catifea pentru vorbele sale.

Dincolo de  pregătirea tactică a meciului, survolînd înzestrarea tehnică a combatanţilor, vorbele lui Timur Keţbaia descriu fidel întîmplarea tristă de la Cluj. Internaţionalul georgian povesteşte în cîteva cuvinte toată filosofia fotbalului. Acea pasiune, care a născut pînă la urmă jocul şi pe care el a întîlnit-o, evident, în Albion, la Newcastle, la Wolverhampton sau Dundee, echipe în slujba cărora şi-a pus talentul, acea trăire pentru fotbal a construit şi rezultatul de joi.

O echipă nici prea-prea, nici foarte-foarte a dat de pămînt cu visele clujenilor. Şi-a făcut ordonat treaba, a tratat cu respect şi adversarul, şi jocul, şi la finele meciului cei 14 condamnaţi apriori la moarte au savurat o bere cu ochii pe tabela ce indica 3-1. Pentru ei.

În tot acest timp, ceferiştii n-au lăsat privitorilor altă senzaţie decît cea de mahmureală. Şi, sincer să fiu, nici nu ştiu dacă fraza trebuie citită în sens figurat. Poate doar dacă evocăm beţia de fericire ce a urmat unui joc bun şi unei victorii clare la Craiova. Aceşti băieţi strînşi din multe zări şi aduşi pe bani grei sub Feleac au vrut parcă să ne arate, joi seara, că ne fac un favor jucînd fotbal. Că depun aceeaşi pasiune cînd ating mingea, precum slujbaşul luni dimineaţa, după concediu. De mult n-am mai văzut în competiţiile europene o echipă românească atît de moale, atît de surprinsă de adversar, atîţia jucători care sar coarda. Şi ne-au trecut pragul şi Real, şi Hamburg, şi Lion, şi Feyenoord, şi Everton sau Leverkusen. Doar că adversarii lor, steliştii, rapidiştii, dinamoviştii, dormeau bine în serile de dinaintea jocului.

PS Gluma se îngroaşă cu Fabbiani. Dar e o glumă proastă. Atacantul ce constituie cel mai mare transfer de pe piaţa intrărilor de fotbalişti din România, 2,2 milioane de euro conform sumelor vehiculate, a jucat joi seară 18 mingi şi a pierdut 12(!). Chiar dacă a obţinut un penalty, mai degrabă din bunăvoinţa arbitrului, impresia e că, în cazul acestui transfer, ori scouterul a fost un diletant, ori banii daţi pe argentinian au luat drumul ‘Nufărului’.