Gură de foc

Debutul lui Pleşan la Steaua a avut consistenţă. Liderul a cîştigat un mijlocaş care ameninţă permanent poartaDuminica trecută eram în studioul Fanatik Show de la Telesport, cînd Horia Ivanovici a anunţat, în premieră, transferul lui Pleşan la Dinamo. Pentru că nu gîndesc financiar, ci doar sportiv, mirarea mi s-a citit imediat pe figură. Cînd mi s-a cerut părerea n-am ezitat să afirm că, din punct de vedere strict fotbalistic, Timişoara a greşit, cedîndu-l, iar Dinamo a dat o lovitură.

Debutul lui Pleşan la Steaua a avut consistenţă. Liderul a cîştigat un mijlocaş care ameninţă permanent poarta

Duminica trecută eram în studioul Fanatik Show de la Telesport, cînd Horia Ivanovici a anunţat, în premieră, transferul lui Pleşan la Dinamo. Pentru că nu gîndesc financiar, ci doar sportiv, mirarea mi s-a citit imediat pe figură. Cînd mi s-a cerut părerea n-am ezitat să afirm că, din punct de vedere strict fotbalistic, Timişoara a greşit, cedîndu-l, iar Dinamo a dat o lovitură.

Peste noapte, datele problemei s-au schimbat. Pleşan a cotit-o de pe Ştefan cel Mare, a traversat Podul Grant, a trecut pe la Lujerului şi a ajuns în Ghencea. În ceea ce mă priveşte, continuu să cred că noul cumpărător, Steaua, a punctat. Recunosc, am o slăbiciune pentru jucătorul Pleşan, aşa cum mai am pentru fotbalistul Zicu. În cazul lor, de fiecare dată, încerc să-mi păstrez raţionamentul logic neatins de propria impresie. Cu riscul descris voi afirma că debutul lui Pleşan în Ghencea a fost unul convingător.

Cu o posesie zdrobitoare (60%-40%), cu un raport al ocaziilor de 7 la 2, cu un 18-4 la şuturi pe poartă, din care 10-2 pe cadrul ei, Steaua a dominat jocul cîştigat la limită cu Poli. A avut de depăşit două momente grele, fiind salvată o dată de transversală, altădată de intervenţia lui Zapata la picioarele lui Pălimaru, dar, în ciuda unui joc încă nearticulat, a ţinut Iaşiul la respect, astfel că trupa lui Popa a tras ultima dată la poartă în minutul 21 (!). În tot acest amalgam de cifre, o pondere importantă îi revine lui Pleşan. N-am să comentez decît un indicator, şi anume că la jumătate dintre fazele încheiate cu şut (adică 18), Pleşan a fost fie la serviciu, fie la finalizare. O gură de foc suplimentară de care Steaua, dependentă pînă acum de clasa lui Dică sau de zbaterea lui Nicoliţă, avea nevoie pentru a sparge monotonia din propriul joc.