Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Minte şi suflet

Steaua a cîştigat pentru că Hagi a judecat realist un meci cu un adversar fără strălucire, dar extrem de disciplinatBINE1. Diagnoza adversarului. Hagi a înmagazinat informaţii bune, pe care apoi le-a procesat şi interpretat just. Avea în faţă un adversar solid, cu talie, periculos la jocul de forţă şi contact, precum şi la fazele fixe. Un oponent fără strălucire, fără piese de fineţe sau de viteză, al căror unic jucător imaginativ, Iwanski, evolua ca ‘legător’ de joc în zona centrului terenului.

miercuri, 1 august 2007, 7:15

Steaua a cîştigat pentru că Hagi a judecat realist un meci cu un adversar fără strălucire, dar extrem de disciplinat

BINE
1. Diagnoza adversarului. Hagi a înmagazinat informaţii bune, pe care apoi le-a procesat şi interpretat just. Avea în faţă un adversar solid, cu talie, periculos la jocul de forţă şi contact, precum şi la fazele fixe. Un oponent fără strălucire, fără piese de fineţe sau de viteză, al căror unic jucător imaginativ, Iwanski, evolua ca ‘legător’ de joc în zona centrului terenului.

2. Primul ’11’. În consecinţă, tehnicianul Stelei a optat pentru o echipă de siguranţă şi cu talie. Titularizarea lui Lovin lîngă Rădoi în centrul halfiei şi a lui Golanski pe partea dreaptă a urcat media de înălţime a echipei şi prezenţa a doi închizători a barat umbra de tehnicitate din tabăra poloneză. Astfel, panoul de comandă al adversarului a fost sigilat. Cum celălalt mijlocaş central, M. Brartczak a fost doar paznic la Dică, iar vîrfurile adversarului, fără viteză, au fost anihilate unu la unu de Goian şi Rada, la mijloc Steaua a avut superioritate, Rădoi (6) -Lovin (20) contra Iwanski (7), play-makerul care a fost nevoit să paseze aproape mereu doar înapoi (vezi schema de mai jos).

Schema 1

3. Atitudinea. Steaua a abordat jocul în registru serios. Chiar dacă n-au avut mari realizări pe faza de atac, meciul semănînd cu un vals al stabilopozilor, toţi jucătorii au alergat mult, au încercat să-şi domine adversarul de la început. Aşa s-a făcut că prima combinaţie în atac (Neaga-Croitoru), primul şut la poartă (Dică – min. 2), primul şut pe poartă (Lovin – 15) şi primul şi singurul gol (Goian – 56) au aparţinut românilor. În replică, polonezii şi-au ridicat prima oară spectatorii în picioare abia în minutul 35, la reluarea lui Wlodarczik.

11-8 pentru Steaua a fost raportul şuturilor
4. Golul marcat. Într-un asemenea meci în care filosofia echipei e de a bloca adversarul în primul rînd, golul marcat de Goian e extrem de preţios în economia calificării. Cu atît mai mult cu cît în decursul istoriei, Steaua a mai venit de două ori cu 1-0 de pe teren străin (Karpatî Lvov – 1970, Barcelona – 1971) şi în ambele cazuri a mers mai departe.

RĂU
1. Echipă lungă. De la Goian, ultimul apărător, la Neaga, atacantul cel mai avansat, a fost o distanţă mare (51,3 m), cu 10 metri peste media echipei anul trecut în Ligă. Absenţa unui vîrf de atac a lăbărţat Steaua pe teren. Rică n-a putut face jocul vîrfului împins, care să păstreze mingea pentru a strînge echipa şi pentru a avea mai multe variante de pasare. Chiar dacă viteza de joc a fost bună, distanţele mari dintre oameni şi compartimente au redus spre zero randamentul ofensiv.

Schema 2

2. Jocul după gol. Dacă pînă la reuşita lui Goian Steaua a tras de 11 ori la poartă, după aceea ea n-a ajuns să şuteze (vezi diagram de sus). Că e vorba despre relaxare sau despre golirea bazinului de energie, ambele probleme pot naşte alte probleme. În plus, într-un joc axat pe angajament, prezenţa lui Nicoliţă pe teren era aproape indispensabilă. Mijlocaşul stelist l-a dominat clar pe adversarul său direct, Tiago Gomes, a reuşit 12 recuperări şi 7 intercepţii, şi a fost un reper pentru colegii aflaţi sub presiune, care obişnuiesc, la ananghie, să arunce mingea pe el, ştiind că Bănel o va ţine preţ de cîteva secunde pînă la reorganizarea defensivă. Nu-i întîmplător că după schimbarea sa (78) gazdele au schimbat raportul posesiei (48 -52) în acel moment (52-48 în final), şi-au creat 6 faze fixe şi au ratat singurele două mari ocazii (cap Chalvinski, reţinut de Cernea – 79 şi bara lui Nunes -90).

3. Doar faze fixe. În partidele oficiale din acest sezon, Steaua nu a înscris decît din faze fixe (două cornere şi un penalty). Dacă în meciul cu Ceahlăul roş-albaştrii şi-au creat ocazii din faze de joc, la Lubin istoria nu s-a mai repetat.

Comentează