Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Pozele care povestesc carierele

Partenerele de viaţă le-au oferit lui Niculescu şi lui Neaga, doi foşti hoinari ai vieţii, liniştea şi echilibrul necesare performanţei. Priviţi cele două fotografii. Ele nu sînt doar piedici în calea uitării, ci garanţii de calitate. Prin ele, vrînd-nevrînd, mai zăresc încă difuz un Claudiu Niculescu transpirat în faţa ruletei sau un Rică Neaga navetist între cluburile de noapte din Trivale sau din Bucureşti. Este însă un trecut arhaizat de noua linie a vieţii pe care au decis s-o apuce. Alături de Diana, alături de Ela şi bijuteria Yunis. Şi, de mînă cu ele, alături de fotbal.

vineri, 22 iunie 2007, 1:29
nicu.jpg
neaga.jpg

Partenerele de viaţă le-au oferit lui Niculescu şi lui Neaga, doi foşti hoinari ai vieţii, liniştea şi echilibrul necesare performanţei. Priviţi cele două fotografii. Ele nu sînt doar piedici în calea uitării, ci garanţii de calitate. Prin ele, vrînd-nevrînd, mai zăresc încă difuz un Claudiu Niculescu transpirat în faţa ruletei sau un Rică Neaga navetist între cluburile de noapte din Trivale sau din Bucureşti. Este însă un trecut arhaizat de noua linie a vieţii pe care au decis s-o apuce. Alături de Diana, alături de Ela şi bijuteria Yunis. Şi, de mînă cu ele, alături de fotbal.

Epicentrul industriei soccerului este jucătorul. El face spectacolul, deci el trebuie îmbăcat ca-ntr-o gogoaşă de mătase de toţi cei care gravitează în jurul său. De aceea, antrenorului i se recomandă să aibă în permanenţă poarta deschisă pentru jucător, de aceea conducătorii ies în faţă în cazul scandalurilor, de aceea medicii, masorii, psihologii se înmulţesc de la sezon la sezon în curtea fiecărui mare club. Şi tot de aceea Alex Ferguson a lansat pe vremuri celebra frază: Cotaţiile lui Manchester la Bursă depind nu doar de rezultete, palmares sau transferuri. Ele pot depinde şi de cum s-a trezit Victoria Beckham de dimineaţă.

De multe ori ne întrebăm ce chimie transformă gafeurul în golgeter, boemul în profesionist, zeflemistul în luptător. Şi tot de atîtea ori încercăm să găsim răspunsuri în zona pregătirii fizice sau tehnico-tactice. Fals. Cherchez la femme, cum ar zice francezul.

Rezolvaţi financiar aproape din adolescenţă, dar sclavi involuntari ai cascadei hormonale, teribilişti şi dornici de a epata, aceşti băieţi sînt carne de tun pentru un regn puternic înzestrat de natură, care se dezvoltă al naibii de bine în orice mediu construit din case luxoase, conturi generoase şi la vedere, parfumuri fine, vacanţe exotice. Se numesc prietene de fotbalişti şi constituie o problemă la toate marile echipe europene. Una extrem de serioasă, de vreme ce se discută şi la Coverciano, şi la Koln, şi la Cairefontaine. Pentru că, atentînd la liniştea şi conturile iubiţilor lor de o stagiune, aceste corpuri de vis goale pe dinăuntru pot lov indirect în rezultatele sportive şi financiare ale celor care le finanţează de fapt idilele: cluburile de fotbal. Diana şi Ela nu fac parte din această categorie pentru că alături de ele Claudiu şi Rică nu sînt doar coduri PIN, ci au redevenit fotbalişti. Chapeau bas!, cum ar zice, iar francezul.

Comentează