Zdrobitor

Seriozitatea tricolorilor a schimbat numele adversarului. Parcă am jucat iar cu LuxemburgCînd îl respecţi, fotbalul rar te înşală. Miercuri seară, la Timişoara, naţionala noastră a muşcat cu răutate dintr-un adversar pe care-l devorase şi cu 4 zile mai devreme. Nu i-a arătat nici compasiune, nici superioritate, ci doar profesionalism. De aceea am putut asista la primele ocazii cînd timpul se număra în secunde. De aceea oaspeţii n-au mai avut nici o lovitură liberă din preajma careului nostru, cu care să-şi valorifice singurul posibil atu, forţa fizică. De aceea Lobonţ a avut mai multă treabă în meciul cu Luxemburgul, decît în cel cu oamenii lui Kek.

Seriozitatea tricolorilor a schimbat numele adversarului. Parcă am jucat iar cu Luxemburg

Cînd îl respecţi, fotbalul rar te înşală. Miercuri seară, la Timişoara, naţionala noastră a muşcat cu răutate dintr-un adversar pe care-l devorase şi cu 4 zile mai devreme. Nu i-a arătat nici compasiune, nici superioritate, ci doar profesionalism. De aceea am putut asista la primele ocazii cînd timpul se număra în secunde. De aceea oaspeţii n-au mai avut nici o lovitură liberă din preajma careului nostru, cu care să-şi valorifice singurul posibil atu, forţa fizică. De aceea Lobonţ a avut mai multă treabă în meciul cu Luxemburgul, decît în cel cu oamenii lui Kek.

10-1 pentru România a fost raportul ocaziilor de gol
Cifrele meciului sînt zdrobitoare în favoarea tricolorilor. Posesia a crescut la 57%, numărul şuturilor spre poarta lui Handanovici a ajuns la 15 (faţă de doar două ale adversarului), dintre care 10 au fost cadrate.

0 şuturi pe poartă au expediat slovenii
Ai noştri au ajuns la finalizare în special graţie lansărilor în spatele liniei de fund, acolo unde Mavrici şi Morec au jucat de multe ori rolul comicilor de peliculele fără sunet ale umorului involuntar. Aşa s-a creat prima fază de gol, irosită de Mutu, aşa au apărut situaţiile în care ghinionistul Marica a avut prilejul să se înscrie şi el pe lista marcatorilor.

5 loburi peste linia adversă au reuşit tricolorii
Jocul pe flancuri a fost al doilea nostru atu. Contra, Petre, Codrea din dreapta, Raţ, Mutu şi Zicu din stînga au oferit nu mai puţin de 15 centrări utilizabile, la una dintre ele, furnizată de Codrea la fel de bine cu piciorul stîng, deschizînd scorul decarul nostru.

Nimic întîmplător
Imaginile de la finalul meciului din vestiarul tricolorilor au prezentat şi altceva decît bucuria ţelului atins. Pe un perete, pe planşe A3, erau desenate cîteva aşezări la faze fixe. Una dintre ele s-a suprapus aproape perfect pe reluarea TVR a golului lui Contra, semn că la naţională epoca instinctului ţîfnos a început să fuzioneze cu cea a ştiinţei de a învinge. De aceea nu trebuie să mire frecvenţa ocaziilor de gol rezultate în urma fazelor fixe. Bara lui Goian (30) sau reluarea lui Chivu (38) sînt alte mostre ale organizării la aceste momente ale jocului.

Forma face echipa
La finele dublei cu Slovenia sub linia socotelilor se strîng aproape numai plusuri. Erorile din jocul tur au fost reparate, seriozitatea s-a păstrat şi cutuma că o formaţie se învinge greu de două ori în 4 zile a căzut. Am luat 6 puncte Sloveniei şi ne-am înscris pe ultima turnantă, a toamnei, în pole-position. Dînd filmul înapoi observăm că Mutu, adică cel mai bun jucător din Italia, a fost iar motorul ofensiv, că Lobonţ ne-a salvat cînd aveam nevoie la Celje, că Roma e ca România, adică dependentă de Chivu, că omul cel mai harnic a devenit Contra (şi la Timişoara el a jucat cele mai multe mingi, 85, dintre toţi tricolorii), că Tamaş are anvergură de titular, că, în ciuda fizicului, Codrea e un manual de tactică italiană. Şi mai observăm ceva. Că toţi cei amintiţi au jucat aproape meci de meci la echipele lor. Sau, altfel spus, şi în cazul titularizării, cînd îl respecţi, fotbalul te înşală rar.

PS. Rămîn la părearea că, în ciuda rezultatelor din dubla cu Slovenia, neconvocarea măcar în lot a unor alţi protagonişti la cluburile lor, ca Sergiu Radu, Vlad Munteanu sau Ogăraru, este o injusteţe