Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Uite cu ce se ocupă arbitrii!

Informaţiile despre jocul echiperlor ar putea fi utile pentru luarea unor decizii corecte. Sînt puţin temător că voi cădea în derizoriu. Într-o perioadă incandescentă, aşa cum au fost toate finalurile de campionat din ultimii 10 ani, în nişte zile în care acuzele de blat baleiază de la o echipă spre alta cu viteza luminii, în orele în care denunţul şi autodenunţul fuzionează atît de firesc încît a devenit parte din normalitate, voi vorbi tot despre tactică. Una aparte însă, pentru că vizează cele mai hulite personaje din lumea fotbalului: arbitrii.

vineri, 4 mai 2007, 4:23

Informaţiile despre jocul echiperlor ar putea fi utile pentru luarea unor decizii corecte. Sînt puţin temător că voi cădea în derizoriu. Într-o perioadă incandescentă, aşa cum au fost toate finalurile de campionat din ultimii 10 ani, în nişte zile în care acuzele de blat baleiază de la o echipă spre alta cu viteza luminii, în orele în care denunţul şi autodenunţul fuzionează atît de firesc încît a devenit parte din normalitate, voi vorbi tot despre tactică. Una aparte însă, pentru că vizează cele mai hulite personaje din lumea fotbalului: arbitrii.

Oamenii cu scaun la cap pun stavilă bîrfei, ucid acuzele nefondate şi le trimit în instanţă pe cele nefondate. Iar apoi se pun pe treabă. Pentru că observă detenta exponenţială a fotbalului ultimilor ani şi o tratează ca pe un business profitabil la crearea căruia fiecare departament îşi are partea sa de creaţie. Arbitrajul e unul dintre ele.

Judecata e simplă. Dacă jocul a progresat pentru că staffurile tehnice au lucrat ştiinţific, programat, analitic, atunci şi conducătorii săi din teren trebuie să urmeze aceeaşi cărare. Aşa au apărut preparatorii fizici individuali, dieteticienii, psihologii pe care arbitrii din clasele superioare de apreciere i-au angajat de ceva vreme. Maşinăria merge însă mai departe şi începe să interfereze tot mai mult cu spaţiul tehnic.

Săptămîna viitoare, la Nyon, are loc un curs de pregătire pentru arbitri de perspectivă. Invitatul special al evenimentului, Pierluigi Collina, va susţine un expozeu în care tema principală e pregătirea tactică a meciurilor. Da, nu-i nici o greşeală. Marele arbitru Collina va vorbi despre strategiile antrenorilor. Despre cum se apără Milan, cum atacă Inter, cum joacă Roma. Am constatat de-a lungul carierei mele că orice informaţie tactică despre echipele pe care urma să le arbitrez m-au ajutat să iau decizii corecte, şi-a justificat italianul demersul.

Raţionamentul e corect şi se poate aplica şi în România. Empiric, el se derula şi pînă acum. Nu de puţine ori arbitrii şi-au atras atenţia între ei şi înainte, dar în special la pauza meciurilor. Vezi că ăia joacă foarte sus, mereu forţează ofsaidul sau Ai grijă că atacantul ăla simulează tot timpul. Procesul însă trebuie să meargă mai departe. Vezi că Dinamo schimbă destul de des direcţia de atac cu pase pe ieşirea la margine a vîrfurilor sau că Steaua atacă mai mult pe partea dreaptă sau că Rapidul joacă des, cu mingi scurte din aproape în aproape sau că aripile Clujului se deplasează mereu din exterior în interior printre fundaşi. Toate aceste informaţii ar putea ajuta centralul să se plaseze mult mai bine, să intuiască şahistic mişcările jucătorilor pentru a fi acolo unde trebuie, de fiecare dată, cînd trebuie. Asfel, rata erorii decizionale s-ar reduce. Şi o dată cu ea poate şi mahalaua care îmbracă uneori nedrept munca arbitrilor noştri.

Comentează