Jos pălăria!

Dinamo a încheiat seria derbyurilor bucureştene în stil de mare campioană. De ce ar trebui să-şi ceară scuze doar Silvian Cristescu Politehnicii Timişoara? De ce nu şi toţi cei care au minimalizat pe Dinamo în ciuda evidenţei că noua echipă a lui Mircea Rednic juca fotbal? De ce nu şi cei care băteau apropouri subtile la mijloacele specifice ale cîinilor în asigurarea şirului interminabil de victorii?

Dinamo a încheiat seria derbyurilor bucureştene în stil de mare campioană. De ce ar trebui să-şi ceară scuze doar Silvian Cristescu Politehnicii Timişoara? De ce nu şi toţi cei care au minimalizat pe Dinamo în ciuda evidenţei că noua echipă a lui Mircea Rednic juca fotbal? De ce nu şi cei care băteau apropouri subtile la mijloacele specifice ale cîinilor în asigurarea şirului interminabil de victorii?

Ce ar mai trebui să facă Dinamo pentru a convinge că este de departe cea mai bună trupă din România anului 2007? Ultima reprezentaţie, cea din Giuleşti, a confirmat definitivarea valorică a unei echipe care a zdrobit tot ce i-a ieşit în cale într-o manieră pe care n-am mai întîlnit-o în ultimii ani.

12 puncte din tot atîtea posibile a obţinut Dinamo în disputele tur-retur cu Steaua şi Rapid

Argumentul fizic
Picioarele alb-roşiilor au fost mult mai solide decît ale adversarilor. Dinamo a beneficiat de mijlocul liber al săptămînii pentru a se odihni şi a se prepara pentru meci. Chiar dacă a avut un adversar pe care l-a ţinut la respect în Cupă, rapidişţtii au alergat foarte mult miercuri pentru a învinge Pandurii cu 2-0. Apoi au fost nevoiţi să călătorească dus-întors pînă la Timişoara, revenirea în Bucureşti făcîndu-se cu numai 48 de ore înainte de derby. Şi, în plus, faţă de Dinamo care a avut un singur accidentat (Fabrice Fernandes), giuleştenii n-au putut conta pe Coman, Lazăr, Ganea şi, parţial, Mazilu.

Argumentul mental
Ramforsaţi de parcursul-ceas din campionat şi de atuul moral al victoriei în Ghencea, dinamoviştii au sosit în Giuleşti cu bazinul de încredere plin ochi. Transpus pe gazon, acesta s-a transformat într-o superioritate evidentă încă din startul meciului. Rapidiştii nu au apucat să tragă decît o dată la poartă, fără pericol, în vreme ce oamenii lui Rednic punctaseră deja de două ori şi mai rataseră încă două şanse bune de gol. Şi asta în timp ce pe teren se juca 11 contra 11.

4-1 pentru Dinamo a fost raportul şuturilor pînă la eliminarea lui Constantin. În final acesta a fost de 14-12 pentru Rapid

Argumentul tactic
Faţă de meciul din Ghencea, cînd a folosit mijlocaşii de bandă pe părţi inverse piciorului de bază, acum Mircea Rednic l-a pus pe Ze Kalanga în dreapta şi pe Cătălin Munteanu, la locul lui, în stînga. El a încercat să speculeze spaţiile din spatele jucătorilor de bandă ai Rapidului şi avea nevoia de executanţi de centrări utile. Aşa s-a întîmplat în minutul 2, cînd Munteanu acolo a sprintat şi de acolo a centrat pentru primul gol, şi tot acolo a creat superioritatea de doi contra unu cu Pulhac, fază din care s-a născut lovitura liberă de la golul doi. Meciul era aproape încheiat. Per total, Rapid poate invoca din nou posesia superioară (26 minute şi 46 de secunde faţă de 20′, 36), numai că diferenţa s-a făcut la viteza de circulaţie a mingii. În timp ce Dinamo a pasat foarte iute (2,57), Rapid n-a făcut-o nici măcar lent, ci foarte lent (3,22)!!!

Argumentul valoric
Ecartul s-a mărit decisiv la două posturi cheie. În vreme ce Lobonţ a creat emoţii doar o dată, dar a rezolvat 15 situaţii şi, în plus, şi-a dirijat verbal în permanenţă apărarea, Edel a gafat la golul doi, a avut reacţie tîrzie la golul 3 şi a dat impresia de nesiguranţă la fiecare balon jucat în careul său . Apoi, Claudiu Niculescu şi-a surclasat atît adversarii direcţi, cît şi omologii pe post. El a jucat, spre exemplu, 32 de mingi în vreme ce Moldovan şi Mazilu au atins balonul doar de 11 ori fiecare. Şi a reuşit un record rar întîlnit. Careu de goluri cu geniu în coadă.

Dacă la toate acestea adăugăm alte două criterii favorabile oaspeţilor (ocazii 2-6, scor 1-4) şi o eficacitate de 25% (de două ori şi jumătate peste media din prima ligă italiană), concluzia e una singură. Avem o nouă campioană în faţa căreia trebuie să ne scoatem pălăria!