Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Două pericole

După Houllier, rînjetul necontrolat al izbînzii e mult mai periculos decît lacrima eşecului. În timp ce starea de frustrare declanşează nevoia de răzbunare, beatitudinea unui scor favorabil poate produce acea relaxare păguboasă ce naşte viitorul eşec.Acesta este primul pericol ce pîndeşte naţionala română după remiza de la Rotterdam. Pe De Kuip, ai noştri n-au fost mai buni ca olandezii. Au fost însă mai montaţi, mai concentraţi, mai flămînzi de performanţă. Armele cu care au obţinut egalul nu au venit din rastelul talentului, ci din cel al transpiraţiei. Al frunţilor încleştate, al dinţilor scrîşniţi, al jocului de frică. Constantin Teaşcă spunea că omul cel mai rapid de pe glob nu e recordmenul la sută, ci africanul fugărit de leu. Pe acela însă nu-l cronometrează nimeni. Sîmbătă seară, România s-a temut de leul olandez, a alergat enorm şi l-a păcălit. Acum urmează Luxemburg. Atenţie însă, de data asta noi sîntem leii.

luni, 26 martie 2007, 5:43

După Houllier, rînjetul necontrolat al izbînzii e mult mai periculos decît lacrima eşecului. În timp ce starea de frustrare declanşează nevoia de răzbunare, beatitudinea unui scor favorabil poate produce acea relaxare păguboasă ce naşte viitorul eşec.

Acesta este primul pericol ce pîndeşte naţionala română după remiza de la Rotterdam. Pe De Kuip, ai noştri n-au fost mai buni ca olandezii. Au fost însă mai montaţi, mai concentraţi, mai flămînzi de performanţă. Armele cu care au obţinut egalul nu au venit din rastelul talentului, ci din cel al transpiraţiei. Al frunţilor încleştate, al dinţilor scrîşniţi, al jocului de frică. Constantin Teaşcă spunea că omul cel mai rapid de pe glob nu e recordmenul la sută, ci africanul fugărit de leu. Pe acela însă nu-l cronometrează nimeni. Sîmbătă seară, România s-a temut de leul olandez, a alergat enorm şi l-a păcălit. Acum urmează Luxemburg. Atenţie însă, de data asta noi sîntem leii.

Al doilea pericol ce pîndeşte naţionala este tot starea de bine. Pentru instalarea căreia mulţi îşi vor aroga merite. Selecţionerul pe de o parte, liderii echipei, Mutu, Lobonţ, Chivu, pe de alta. Antecedentele sînt neliniştitoare. În ’99, chemat să salveze trupa antrenată de aceeaşi persoană, Hagi a cedat, a revenit la lot şi a scos echipa din gaura neagră a jocului fad, calificînd-o la Euro. Cum tehnicianul nu a umblat cu penseta la reglajele fine ale relaţiei cu vedetele (Hagi, Popescu), ci a folosit barosul, scandalul n-a putut fi aplanat. Şi, o dată cu el, starea de ultimatum: ori el, ori noi. A fost noi, dar n-a fost bine pentru nici una dintre părţi. De atunci au trecut 8 ani. Timp suficient de reflecţie pentru ca eroarea trecutului să nu mai fie repetată azi.

Comentează