Unde suferă Rapidul

Giuleştenii nu-şi mai creează la fel de multe ocazii ca în toamnă. Am urmărit primele două meciuri de pregătire ale Rapidului şi am aflat rezultatul şi filmul meciului de ieri cu norvegienii de la Brann. Am contabilizat 3 rezultate de egalitate sau, mai bine zis, alte 3 remize. E bine că giuleştenii nu pierd, nu e un capăt de ţară că nu cîştigă, dat fiind faptul că survolăm doar prima parte a pregătirii, perioadă în care meciurile trebuie jucate pe fondul oboselii acumulate în antrenamentele de dimineaţă.

Giuleştenii nu-şi mai creează la fel de multe ocazii ca în toamnă. Am urmărit primele două meciuri de pregătire ale Rapidului şi am aflat rezultatul şi filmul meciului de ieri cu norvegienii de la Brann. Am contabilizat 3 rezultate de egalitate sau, mai bine zis, alte 3 remize. E bine că giuleştenii nu pierd, nu e un capăt de ţară că nu cîştigă, dat fiind faptul că survolăm doar prima parte a pregătirii, perioadă în care meciurile trebuie jucate pe fondul oboselii acumulate în antrenamentele de dimineaţă.

Alarma sună însă din altă parte. Rapidul nu mai aduce mingea atît de des la poarta adversă. Dacă în turul campionatului problema era cea a ratărilor, acum inconfortul vine din lipsa ocaziilor. La o primă vedere am detectat două posibile cauze.

1. Schimbarea poziţiei atacanţilor. Sosirea lui Ganea şi prezenţa în lot a încă două vîrfuri de profil asemănător, Moldovan şi Mazilu, l-au forţat pe Răzvan să modifice în faţă. Din cei 3, acum doi joacă mai avansat şi unul mai în spate. Aici apare însă şi problema, pentru că numărul jucătorilor de legătură a scăzut practic la jumătate. Cum nici unul dintre cei doi mijlocaşi centrali nu prea urcă în spatele vîrfurilor, numărul fotbaliştilor care zămislesc faza ofensivă, paradoxal, scade. Pentru că obişnuitul joc din linii frînte al Rapidului nu mai beneficiază de atîtea borne de cîte ar avea nevoie. Nu-i întîmplător, poate, că golul marcat ieri de Mazilu a venit cînd Moldovan şi Ganea erau pe bancă.

2. Aportul aripilor. Plecarea lui Karamian a scăzut atît viteza circulaţiei balonului, cît şi forţa de penetrare. Soluţiile Perjă sau Ionuţ Stancu asigură mai degrabă faza defensivă decît să alimenteze atacul. În plus, pe dreapta, încercarea cu Dică în locul lui Bădoi dă un plus de rigoare defensivă, dar accentuează hiba în atac. Emil e un jucător de mijlocul terenului, care vine de obicei la primire, spre deosebire de Vali care obişnuieşte să deschidă la margine, să ceară în profunzime şi să furnizeze centrări utile.