Nu Dică e problema

Gigi Becali a declarat că jocul Stelei nu e mai ofensiv tocmai din cauza golgeterului ei. Da, e adevărat, Dică nu arată pe teren o atitudine de războinic. Nu e tipul de jucător care să facă alunecare în tuşă cînd mingea e deja la gard doar pentru a arăta lumii că îi pasă. Nu e genul Nicoliţă, care aleargă de rupe pămîntul şi nu e fluierat nici cînd face un întreg sezon slab.

Gigi Becali a declarat că jocul Stelei nu e mai ofensiv tocmai din cauza golgeterului ei

Da, e adevărat, Dică nu arată pe teren o atitudine de războinic. Nu e tipul de jucător care să facă alunecare în tuşă cînd mingea e deja la gard doar pentru a arăta lumii că îi pasă. Nu e genul Nicoliţă, care aleargă de rupe pămîntul şi nu e fluierat nici cînd face un întreg sezon slab.

Da, e adevărat, Dică nu are viteză. Dar dacă avea şi această calitate, (care e nativă, nu se dobîndeşte) mai juca în România în ultimii trei ani? Eu cred că nu. Pentru că iuţimea, adăugată calităţilor sale, l-ar fi transformat într-un jucător de top mondial. Nu, nu mă joc cu cuvintele. Şi argumentez.

Piteşteanul este un fotbalist care:

– aleargă mult. Priviţi o analiză a celor de la DigitalSoccerProject şi vă veţi convinge de vasta zonă de teren pe care o acoperă şi de numărul mingilor pe care le joacă.

– poate evolua pe mai multe posturi. În mandatul actualului selecţioner a jucat mijlocaş stînga, apoi a devenit vîrf, dar poziţia în care se simte cel mai bine este cea de liant între
atac şi apărare.

– are un simţ al porţii extrem de dezvoltat.

30% din golurile marcate de Steaua în actuala campanie europeană îi aparţin (a semnat 8 din totalul de 26 de reuşite ale campionilor)

– marchează deopotrivă cu dreptul, piciorul său de bază (ca în majoritatea cazurilor) şi cu stîngul (cum a făcut-o în meciul cu Dinamo Kiev de la Bucureşti).

– este un bun executant al loviturilor libere. Vezi golul marcat la Kiev în septembrie

– are un bun joc de cap, motiv pentru care este util la fazele fixe. Îşi apără bine zona în propriul careu şi marchează în celălalt

– nu se accidentează

90% este procentajul meciurilor jucate de Dică în cupele europene pentru Steaua în perioada 2004-2006. În acest interval, piteşteanul a pierdut doar 4 partide din totalul de 40, toate din cauza suspendărilor

Prea puţini parteneri în atac
Gigi Becali are dreptate pînă la un anumit punct. Jocul Stelei nu a produs spectacol în această toamnă. În special în partidele din deplasare ale întrecerii interne, roş-albaştrii au ajuns foarte rar la porţile adverse. Dar asta nu i se poate imputa decît într-o mică măsură lui Dică. Fără 3 dintre jucătorii importanţi din sezonul trecut, Ogăraru, Rădoi şi Iacob, echipa şi-a pierdut mult din principala ei calitate – siguranţa defensivă. De aici pleacă totul. Jucătorii căpătat teamă şi au preferat să stea la cutie. Fundaşii laterali nu au urcat aproape deloc, cei doi mijlocaşi centrali au fost ocupaţi mai degrabă cu asigurarea stoperilor decît cu ajutorul atacului, deoarece fundaşii centrali nu obişnuiesc să urce cu adversarul şi să micşoreze ei lungimea echipei. Astfel, în jurul decarului s-a produs mai mereu un spaţiu liber de alţi stelişti (vezi schemă). Singurii jucători care făceau faza de atac alături de Dică şi un vîrf (Thereau sau Badea), mijlocaşii laterali, au avut mari probleme. Nicoliţă şi Boştină au traversat lungi perioade de lipsă de formă, Cristocea s-a accidentat cînd prinsese prima echipă. Aşadar, cu sistemul proiectat de Olăroiu, dar fără piesele sale în stare de funcţionare, mecanismul a mers în gol.

Nevoia de încă un vîrf
Practica a demonstrat că schimbarea sistemului, în 4 – 3 – Dică – 2, face din Steaua o echipă mai riscantă, dar mult mai ofensivă. În această formulă, numărul jucătorilor de atac creşte. Chiar dacă nu are viteză de deplasare, Dică iuţeşte jocul pentru că anticipează bine fazele şi, cînd are soluţii, pasează rapid, joacă dintr-o atingere, aşa cum a procedat, de exemplu la Kiev, pentru golul lui Badea.

Paradoxal, bucureştenii şi-au creat cele mai multe ocazii la Galaţi, cînd au evoluat cu două vîrfuri în faţa lui Dică. A fost jocul în care Dică a ratat 6 ocazii de gol, raritate pentru un fotbalist care a înscris în toate competiţiile în care a evoluat. Atunci Steaua a pierdut cu 2-1. Şi pentru că n-a marcat Dică.