Răpuşi de frustrare

Personal, nu cred în moralitatea fotbalului atunci cînd la mijloc stă doar rezultatul. Îmi amintesc cu obidă de acel blat între lorzi, Anglia – Irlanda de Nord, în urma căruia România a ratat Mundialul mexican. De aceea nu cred că PAO îşi va da viaţa la Paris, cu beneficiu secundar calificarea Rapidului. Cred, mai degrabă, că drumul european al vicecampionilor s-a încheiat frustrant de repede în comparaţie cu anul trecut. Aş vrea să mă înşel şi toată logica mea să fie spulberată în seara de 13 decembrie.

Personal, nu cred în moralitatea fotbalului atunci cînd la mijloc stă doar rezultatul. Îmi amintesc cu obidă de acel blat între lorzi, Anglia – Irlanda de Nord, în urma căruia România a ratat Mundialul mexican. De aceea nu cred că PAO îşi va da viaţa la Paris, cu beneficiu secundar calificarea Rapidului. Cred, mai degrabă, că drumul european al vicecampionilor s-a încheiat frustrant de repede în comparaţie cu anul trecut. Aş vrea să mă înşel şi toată logica mea să fie spulberată în seara de 13 decembrie.

Am spus frustrant? Înseamnă că m-am molipsit de la Răzvan. Şi-am spus anul trecut? Da, pentru că e un reper. Şi al victoriilor, dar şi al eşecului. De fapt, Rapid n-a pierdut calificarea nici cu PSG, nici la Tel Aviv, nici cu Mlada, nici la Atena. Ci imediat după dubla cu Steaua din sferturile Cupei UEFA. Atunci, locul analizei reci a fost luat, eronat, de acel sentiment de frustrare. Am auzit nu doar suporteri vorbind despre cît de bine a jucat echipa, despre ghinion. I-am văzut pe apropiaţii clubului de-a dreptul convinşi cum că Rapid ar fi bătut cu nu-ştiu-cît la zero pe Boro, transmiţînd echipei, şi după acel sfert, şi în finalul sezonului trecut acea frustrare păguboasă, însoţită de parafraza axiomei Robert Niţă: Sîntem prea buni, dar nu ne vrea nimeni.

Joi, la Atena, Rapid iar a jucat frumos, dar iar nu şi-a atins scopul. Pentru că nimeni n-a vrut să observe cu mintea limpede că sfîrşitul european de anul trecut s-a datorat stilului temător cu care s-a abordat prima repriză cu Steaua, lipsei de răutate din următoarele două şi suitei de ratări din ultimele trei. Suprapuneţi acest tablou peste jocurile cu Mlada şi cu Panathinaikos şi veţi descoperi aceleaşi motive ale unui nou eşec. Joc de-a latul, lipsă de răutate pozitivă, ratări nepermise.