Taktik? Jawohl!

Mai întîi, Mircea Rednic şi-a construit aluatul tactic, după care Claudiu Niculescu a presărat topinguri de geniu. Iar nemţii au mîncat. Bătaie.Acum vreo două săptămîni, iritat şi cu mîndria nereperată, marele fotbalist Karl-Heinz Rumenigge ne-a tras de urechi, pe motiv că ne însuşim punctele din UEFA, pe care le transbordăm ilicit într-un clasament ce trimite echipele, pînă la urmă, în Champions League. Dîndu-i partea de dreptate care i se cuvine, aceea că în prima competiţie a cluburilor, într-adevăr, am obţinut mult mai puţine puncte decît în cealaltă, fotbalul românesc i-a arătat din nou, miercuri seară, că, la nivel de cluburi, chiar dacă bugetele sînt incomparabile, talentul şi priceperea noastră au generat victorii incontestabile.

Acum vreo două săptămîni, iritat şi cu mîndria nereperată, marele fotbalist Karl-Heinz Rumenigge ne-a tras de urechi, pe motiv că ne însuşim punctele din UEFA, pe care le transbordăm ilicit într-un clasament ce trimite echipele, pînă la urmă, în Champions League. Dîndu-i partea de dreptate care i se cuvine, aceea că în prima competiţie a cluburilor, într-adevăr, am obţinut mult mai puţine puncte decît în cealaltă, fotbalul românesc i-a arătat din nou, miercuri seară, că, la nivel de cluburi, chiar dacă bugetele sînt incomparabile, talentul şi priceperea noastră au generat victorii incontestabile.
După ce Rapid şi Steaua au luat la tăvălit anul trecut aproape toată Bundesliga, a venit rîndul lui Dinamo să facă drepţi-culcat cu mîndria Rurhului. Bayer 04 Leverkusen, echipa producătorilor de aspirine, a arătat la Bucureşti ca o trupă de dealeri de diazepam. Lenţi, previzibili, fraţi cu somnul. Iar Mircea Rednic şi băieţii lui nu sînt străini de asta. Ba din contră. Miercuri seară, în Ştefan cel Mare, antrenorul şi fotbaliştii români au predat o lecţie deschisă de instrucţie cu Skibbe, Rolfes şi Athirson pe post de case-machete. 

Faza defensivă
Dinamo şi-a evaluat foarte bine inamicul. A depistat că forţa lui, atît cîtă e, vine din dreapta atacului, acolo unde Freier şi Schneider iniţiau majoritatea acţiunilor pentru Voronin şi Barbarez. Pentru că în stînga Athirson se poate legitima că e brazilian doar dacă prezintă paşaportul. Ei, bine, acolo, în stînga apărării, Rednic şi-a luat măsuri suplimentare. În triunghiul Pulhac, Mărgăritescu, Munteanu (vezi schemă) cele două focare de pericol ale oaspeţilor au fost izolate şi stinse. Fără eroarea lui Gaev, care a părut operat de reflexe la lovitura anemică de cap a lui Barbarez, în poarta lui Dinamo se putea organiza fără probleme o masă rotundă. Auditoriul nu era nicicum deranjat.

27 a fost minutul singurei ocazii a lui Bayer în tot meciul, creată şi finalizată din acea zonă

Faza ofensivă
Cu spatele liniştit şi fără a fi disperaţi de obţinerea neapărată a victoriei (s-a verificat că şi egalul aducea calificarea), dinamoviştii au construit pe o fundaţie sigură. Graţie capacităţii de a-şi pasa adversarul, roş-albii au putut aduce cu încredere şi fără a-şi asuma riscuri ambii fundaşi laterali în terenul advers în acelaşi timp. Mingile au mers preponderent către margini, unde perechile Blay-Cristea şi Pulhac-Munteanu au alimentat mereu cu centrări. Fără a crea ocazii importante, acţiunile pe o parte şi pe cealaltă au lăbărţat pe lăţime trupa lui Leverkusen, au eliberat treptat centrul, locul de unde cîinii au dat ambele lovituri. Acolo a erupt harul unui atacant pur sînge: Claudiu Niculescu. Un gol cu stîngul, altul cu dreptul. Puţin cu noroc (ca la devierea de la punctul egalizator). Dar totul cu cap. Bravo, Dinamo!