Atenţie! Ne-au citit

Parcursul european remarcabil al Rapidului de anul trecut n-are numai efecte pozitive. Experienţa internaţională şi încrederea în propriile forţe sînt acompaniate şi de o măsură suplimentară pe care adversarii şi-o iau de acum în faţa giuleştenilor. Aceasta este explicaţia pentru care Paris Saint-Germain a avut, joi seară, un comportament tactic criticat chiar şi de propriul site. Avertizat de excelentul record al giuleştenilor sub comanda lui Răzvan Lucescu, nici un meci pe teren propriu fără gol marcat, Guy Lacombe ne-a oferit imaginea autocarului franţuzesc plasat în propria poartă.

Parcursul european remarcabil al Rapidului de anul trecut n-are numai efecte pozitive. Experienţa internaţională şi încrederea în propriile forţe sînt acompaniate şi de o măsură suplimentară pe care adversarii şi-o iau de acum în faţa giuleştenilor. Aceasta este explicaţia pentru care Paris Saint-Germain a avut, joi seară, un comportament tactic criticat chiar şi de propriul site. Avertizat de excelentul record al giuleştenilor sub comanda lui Răzvan Lucescu, nici un meci pe teren propriu fără gol marcat, Guy Lacombe ne-a oferit imaginea autocarului franţuzesc plasat în propria poartă.

Ucigaşii fotbalului
Spre deosebire de atît de invocatele autobaze, vapoare sau alte atelaje autohtone, arma prin care parizienii au încercat să ucidă fotbalul a fost una extrem de bine finisată. Plecînd de la premisa că majoritatea acţiunilor de atac ale Rapidului provin de pe flancuri, Lacombe a construit acolo baraje vii. Şi-a transformat mijlocaşii laterali în fundaşi de bandă, iar pe cei 4 apărători i-a aliniat pe o lungime de 35-40 de metri în zona centrală a propriului teren  

Apoi, a cerut celor două vîrfuri, prin alternanţă, să asigure zona celor doi mijlocaşi centrali, şi a comandat o echipă scurtă, în care distanţa dintre stoper şi vîrf să nu fie mai mare de 30 de metri. A şi realizat, pentru că, urmărită din tribună, proba de lucru a oaspeţilor a fost una de absolvent cu studiile la zi. Unde a riscat? În ofensivă. Atît prin lăsarea pe bancă a celor două vîrfuri tradiţionale, Pauleta şi Kalou, cît şi prin neasigurarea unui număr de jucători suficienţi pentru faza de atac. 

Puţine variante
Cu o asemenea echipă nepreocupată decît să strice jocul şi, o dată cu el, recordul Rapidului, Răzvan n-avea prea multe variante. În aglomeraţia din faţa careului lui Landreau, jocul a arătat două modalităţi de surprindere a adversarului. Prima, cea tradiţională, de scoatere a mingii la margine, a generat cea mai mare ocazie a partidei, cea ratată de Moldovan după centrarea venită de la Bădoi (58). Cealaltă, de infiltrare a unui mijlocaş central între linii a condus la două superiorităţi nefinalizate curat de Buga (23, 38). Cum nici în cazul fazelor fixe dramul de noroc n-a putut suplini evidentul dezavantaj fizic al băieţilor noştri, meciul a murit lent într-un 0-0 dorit în final de toţi actorii.

N-am să mă alătur celor care l-au criticat pe antrenorul giuleştean pentru că n-a riscat mai mult, făcînd doar schimbări post pe post, ci apreciez realismul lui într-un moment în care banca nu-i oferea soluţii spectaculoase, iar pe teren unul dintre cei mai concreţi fotbalişti, Lazăr, a evoluat în partea a doua cu întindere. Un punct cu PSG nu înseamnă doar două puncte pierdute de tine, ci şi două pierdute de adversar. Asta însă obligă Rapidul să rişte mai mult în următoarele meciuri, să propună ceva nou faţă de anul trecut. Pentru că, în toate grupele de UEFA cu participare românească, singura echipă care a remizat în primul meci acasă, Dinamo, 0-0 cu Heerenveen, a fost şi singura care n-a mers în primăvară. Atenţie!