Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Salutări din altă galaxie

Dică. Două meciuri, două goluri. Raul. 103 jocuri, 53 de goluri. Statisticienii Ligii Campionilor ne oferă comparaţia pe tabelă înainte de primul fluier. Pesimiştilor le vine să plece de la stadion. Optimiştii remarcă procentajul de sută la sută al românilor. Realitatea se developează la numai 9 minute de la primul fluier. Saban face cadou un corner, Guti oferă un serviciu de 5 stele, iar Sergio Ramos loveşte cu capul ca Tyson cu pumnul. 1-0 şi tot startul nervos al Stelei se şterge din memoria colectivă.

marți, 17 octombrie 2006, 11:45

Dică. Două meciuri, două goluri. Raul. 103 jocuri, 53 de goluri. Statisticienii Ligii Campionilor ne oferă comparaţia pe tabelă înainte de primul fluier. Pesimiştilor le vine să plece de la stadion. Optimiştii remarcă procentajul de sută la sută al românilor. Realitatea se developează la numai 9 minute de la primul fluier. Saban face cadou un corner, Guti oferă un serviciu de 5 stele, iar Sergio Ramos loveşte cu capul ca Tyson cu pumnul. 1-0 şi tot startul nervos al Stelei se şterge din memoria colectivă.

Realul, acea echipă în derivă, controlează seniorial jocul. Pentru că nu riscă nimic, lăsîndu-l pe Emerson vameş la graniţa centrului terenului. Pentru că atacă într-un cvintet în care Diarra n-are probleme cu mingea, Raul o ia la întrebări, Guti o piaptănă, Robinho o dezmiardă, iar Van Nistelrooy se poartă cu ea milităreşte. În tot acest scenariu, un fir de aţă invizibil o poartă parcă numai de la un tricou alb la altul. Se numără în gînd pasele consecutive ale galacticilor şi se priveşte spre bancă. Nu, nu e Del Bosque, boemul, ci Capello, rigurosul. Iar golul doi vine firesc după un desant prin moliciunea liniei noastre de mijloc şi un aranjament gen ikebana la buza careului. N-a fost să marcheze Van, dar a făcut-o Raul după respingerea lui Carlos.

Singura veste bună vine de la Kiev, acolo unde tabela e trasă la xerox: 0-2. E clar, Liga e pe alt nivel, galaxia noastră rămîne UEFA. Sprintul lui Robinho pe lîngă un Saban tranchilizat, asezonat cu o frînă cu scîrţîit şi un trasor la colţ pentru 0-3, e încă o dovadă a uriaşei diferenţe. Mai iuţi, mai puternici, mai mai tehnici. Adică, mai buni. Premiul de consolare, golul lui Vali Badea, n-a păcălit pe nimeni.

Comentează