Ofensivi, dar cu ce preţ?

E bine să ataci în valuri, dar e riscant ca o echipă ca Belarus să scape de 4 ori singur cu portarul. Dacă Piţurcă şi-a propus să readucă publicul lîngă echipa naţională, el poate considera că e pe drumul cel bun. Sistemul de joc al naţionalei e atractiv pentru un om care se aşază în tribună, îşi desface punga cu seminţe şi aşteaptă un spectacol cu mult suspans. Pentru un suporter, care ar vrea ca un meci în faţa unui adversar de genul Belarusului să însemne linişte la propria poartă şi ocazii la cealaltă, varianta gîndită de Piţurcă nu-i cea mai indicată.

E bine să ataci în valuri, dar e riscant ca o echipă ca Belarus să scape de 4 ori singur cu portarul. Dacă Piţurcă şi-a propus să readucă publicul lîngă echipa naţională, el poate considera că e pe drumul cel bun. Sistemul de joc al naţionalei e atractiv pentru un om care se aşază în tribună, îşi desface punga cu seminţe şi aşteaptă un spectacol cu mult suspans. Pentru un suporter, care ar vrea ca un meci în faţa unui adversar de genul Belarusului să însemne linişte la propria poartă şi ocazii la cealaltă, varianta gîndită de Piţurcă nu-i cea mai indicată.

Piţurcă a ales riscul defensiv. Într-un sistem precum cel figurat în schemă, naţionala noastră deţine un excedent de fotbalişti de atac. În actuala distribuţie, Marica, Mutu, Fl. Petre, Dică şi Roşu formează un cvintet cu puternice înclinaţii ofensive. Atunci cînd au mingea în posesie şi în faţă o apărare lentă precum cea a Belarusului, sarcina de a o dezintegra, fie prin acţiuni colective (ca la primul gol, excelent construit dintr-o suită de 5 pase), fie prin rezolvări individuale (precum cea a lui Marica la golul doi), devine mai facilă. În consecinţă, echipa arată ca o clepsidră, cu un mijloc firav, ce generează acţiuni multe. Din păcate la ambele porţi.

16 situaţii de poartă şi-au creat tricolorii la poarta lui Gaev. Prin comparaţie, Lyon, una dintre cele mai în formă echipe ale momentului, are, în medie, 13 ocazii pe meci, dar suportă numai două

Problemele apar însă în zona defensivă, unde, de regulă, Dică şi Roşu nu au deprinderea de a asigura pe rînd zona. Aici detectăm riscul şi ne minunăm că, la 2-0, poţi primi gol pe contraatac. Priviţi fotograma reuşitei lui Kornilenko. Observaţi cît de departe e prins Chivu de Hleb, care pasează nestingherit pe culoar. Acea zonă de acţiune (indicată în captura TVR), precum şi cealaltă, din stînga căpitanului nostru, au fost vulnerabile tocmai pentru că n-au fost acoperite de Dică şi de Roşu, doi fotbalişti folosiţi la naţională pe posturi radical diferite faţă de cele în care sînt utilizaţi la cluburi.

Efectul nu s-a prea văzut. Belarus a avut în a doua parte mai multe ocazii decît în prima. Dacă în primele 45 de minute, cu excepţia golului, ex-sovieticii nu ne-au mai deranjat decît o dată, după reluare ei ne-au creat de 4 ori emoţii.

Destule lucruri bune
Ca Belarusul să-ţi marcheze la tine acasă şi să aibă alte 4 ocazii mari nu-i o carte de vizită măgulitoare pentru o echipă cu pretenţii. Pe de altă parte, naţionala ne-a şi bucurat. Pentru că…

…. a început în forţă meciul, aşa cum ar trebui s-o facă de fiecare dată pentru a-şi intimida şi răpune din start adversarul

…şi-a creat multe situaţii de gol, concepute în special pe dreapta, acolo unde flancul Petre a făcut legea graţie siguranţei lui Marin şi a dezinvolturii ofensive a lui Florentin

…. are o medie de înălţime mai aproape de cea a echipelor cu pretenţii. Ca dovadă, nu numai că n-am mai primit gol din faze fixe, dar chiar am amrcat

….Piţurcă a titularizat forma, nu numele. Marica a marcat din nou, Coman a salvat echipa în 3 situaţii grele. Prin comparaţie, Lobonţ, rezervă la Fiorentina, dar titularizat la naţională, a greşit cu Bulgaria şi a dat startul degringoladei în urma căreia echipa a pierdut în cîteva zeci de secunde două puncte imense.

Un antrenor îşi asumă riscuri pe o bucată de teren pentru a se asigura suplimentar pe alta — Garry Lineker ,fost internaţional englez

Joc unde îmi cere antrenorul, dar în prima repriză am fost mai tot timpul singur. În a doua l-am ţinut pe Laurenţiu Roşu mai lîngă mine — Cristi Chivu