Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Măria Sa, jucătorul

Antrenorii Rednic şi Olăroiu au pregătit bine derbyul şi au mutat corect pe parcursul meciului. Tabela a mişcat-o însă un fotbalist: Dennis Şerban. Nu voi intra în nici un fel de discuţie despre arbitraj. Talk-showurile de după meci şi replicile din ziare au îmbrăcat suficient această problematică pentru a vă face o idee asupra corectitudinii deciziilor. Voi considera hotărîrile lui Miklos Nagy şi Sorin Corpodean drept ipotezele oferite de profesorul de matematică şi mă voi apleca doar către rezolvările elevilor.

joi, 21 septembrie 2006, 5:06

Antrenorii Rednic şi Olăroiu au pregătit bine derbyul şi au mutat corect pe parcursul meciului. Tabela a mişcat-o însă un fotbalist: Dennis Şerban. Nu voi intra în nici un fel de discuţie despre arbitraj. Talk-showurile de după meci şi replicile din ziare au îmbrăcat suficient această problematică pentru a vă face o idee asupra corectitudinii deciziilor. Voi considera hotărîrile lui Miklos Nagy şi Sorin Corpodean drept ipotezele oferite de profesorul de matematică şi mă voi apleca doar către rezolvările elevilor.

Problema nr 1: egalitate numerică timp de 35 de minute.
Dinamo urmează modelul Rapid din urmă cu 3 zile. Agresivitate în duelurile pentru minge, atenţie desăvîrşită la Dică prin sacrificarea lui Mărgăritescu, dublaj permanent pe flancuri, presiune încă din faza de construcţie a adversarului, chiar de la nivelul fundaşilor centrali. În ciuda absenţelor importante în special la mijlocul terenului, Steaua începe mai montată decît în precedentul derby, încearcă o posesie, îngreunată de propriile imprecizii în pasare şi de opoziţia straşnică. Dinamo e echipa care pare mai proaspătă pentru că Dinamo are mai multă grijă de minge (ca la acţiunea din minutul 6, cînd balonul a circulat pînă în exterior la Munteanu, autorul centrării pentru lovitura de cap a lui Niculescu) şi pentru că provoacă greşeala adversarului (două dintre ele soldate cu emoţii pentru Carlos – min. 11 şi 34). În contrapartidă, din pricina rigidităţii lui Opriţa şi a lui Nicoliţă şi a crizei de formă a lui Boştină, linia de mijloc a Stelei n-a manufacturat decît o singură acţiune, cea din minutul 13, cînd balonul aşezat de Thereau a fost expediat de Dică de la 25 de metri pe lîngă buturi.
3-1 pentru Dinamo a fost raportul situaţiilor de poartă în prima repriză

Problema nr. 2: Dinamo în superioritate numerică timp de o oră
Rednic mută primul, din raţiuni ofensive, dar şi profilactice. Tameş, posesorul unui galben e înlocuit de Ganea, care trece vîrf. Dănciulescu coboară în linia de mijloc. Pe linia de fund tehnicianul nu mişcă nimic, Moţi, Radu Ştefan şi Mărgăritescu sau un fundaş lateral rămînînd în zona lui Badea, chiar şi în minutul 90 şi chiar cu riscul de a termina egal un meci în care a avut superioritate o oră. Dinamo pasează mult, dar nu poate penetra blocul defensiv al adversarului. Teoria spune că sînt cel puţin 3 metode de a rezolva această problemă:

a. Dezvoltarea jocului pe flancuri. După comoţia lui Petre Marin, Olăroiu a forţat cu un atacant (Badea), dar a securizat benzile. L-a trecut pe Saban în stînga şi i-a cerut lui Boştină să-l ajute în acea zonă,  partea dreaptă lăsînd-o în grija lui Nicoliţă şi Opriţa. Blay şi Ze Kalanga pe dreapta, Pulhac şi Munteanu pe stînga au reuşit să creeze rar situaţii de gol.

b. Schimbări de direcţie. Pentru a dezechilibra un astfel de arici defensiv, e nevoie de fixarea adversarului şi schimbări rapide de direcţie de pe un flanc pe altul (ca-n hochei). Dinamo a fost deficitară la acest capitol.

c. Penetrarea. Ea se poate face prin acţiuni colective sau individuale. Cum încercările de combinaţie în zona centrală eşuaseră în aglomeraţia din faţa careului stelist, Rednic a introdus doi jucători cu îndemînare şi uşurinţă de a scoate singuri din joc un adversar: pe Cristea şi pe Dennis Şerban. Constănţeanul a dezechilibrat o dată sistemul cu 5 minute înainte de gol (ţinut de Dică în primă fază, a ieşit cu mingea în afara terenului) şi a creat superba acţiune din prelungiri. Parcă pentru a confirma faptul că, pînă la urmă, în orice joc, indiferent cît de priceput e antrenorul, cel ce stabileşte scorul rămîne jucătorul.

Comentează