Săraca fată bătrînă

Cînd ai în faţă o echipă ca o fată bătrînă, fără noroc în viaţă, vicioasă, ţîfnoasă, plină de impresii care mai de care mai sofisticate despre ea, te opreşti din tendinţa de a o judeca prin lama bisturiului, deschizi cutia cu alibiuri şi-i oferi bomboane fondante cu gust de circumstanţă atenuantă. Şi zici: lasă, dragă, că a fost bine şi aşa!  

Cînd ai în faţă o echipă ca o fată bătrînă, fără noroc în viaţă, vicioasă, ţîfnoasă, plină de impresii care mai de care mai sofisticate despre ea, te opreşti din tendinţa de a o judeca prin lama bisturiului, deschizi cutia cu alibiuri şi-i oferi bomboane fondante cu gust de circumstanţă atenuantă. Şi zici: lasă, dragă, că a fost bine şi aşa! 

Adicătelea, a fost bine că la Tirana România a luat 3 puncte după un meci în care prima acţiune periculoasă la poarta lui Beqaj i-a oferit-o tînărul Kastrati. Şi a mai fost bine că Tare şi Bogdani au fost anihilaţi de sistemul nostru defensiv, unul mult mai ermetic decît sîmbătă.
Ne bucurăm, totodată, că Victor Piţurcă a înţeles ce a greşit cu Bulgaria şi de această dată schimbările au fost corecte. Să te aperi întărind atacul, prin schimbarea lui Marica şi introducerea lui Ganea, e una dintre teoriile care au rodit şi la ultimul Mondial. Aşa l-a bătut Lippi pe Klinsmann în prelungirile semifinalei de la Dortmund. Temerar, nu fricos!

Şi mi se pare chiar reconfortant că am obţinut totuşi 4 puncte, într-o perioadă în care mulţi dintre posibilii titulari au fost accidentaţi.
Restul, că am înaintat de-a latul, că n-avem ritm, că nu găsim timpii de joc, că nu deschidem pe margini, că nu combinăm, că fiecare încearcă să rezolve individual, că Lobonţ a mai bărbierit o centrare, că Mutu ţine enorm mingea, toate acestea parcă nici nu-ţi mai vine să le discuţi. Pentru că rişti să se supere iar domnişorica şi să mai întoarcă spatele încă unui pretendent. Celui de-al patrulea turneu final.