Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Săraca fată bătrînă

Cînd ai în faţă o echipă ca o fată bătrînă, fără noroc în viaţă, vicioasă, ţîfnoasă, plină de impresii care mai de care mai sofisticate despre ea, te opreşti din tendinţa de a o judeca prin lama bisturiului, deschizi cutia cu alibiuri şi-i oferi bomboane fondante cu gust de circumstanţă atenuantă. Şi zici: lasă, dragă, că a fost bine şi aşa!  

joi, 7 septembrie 2006, 5:28

Cînd ai în faţă o echipă ca o fată bătrînă, fără noroc în viaţă, vicioasă, ţîfnoasă, plină de impresii care mai de care mai sofisticate despre ea, te opreşti din tendinţa de a o judeca prin lama bisturiului, deschizi cutia cu alibiuri şi-i oferi bomboane fondante cu gust de circumstanţă atenuantă. Şi zici: lasă, dragă, că a fost bine şi aşa! 

Adicătelea, a fost bine că la Tirana România a luat 3 puncte după un meci în care prima acţiune periculoasă la poarta lui Beqaj i-a oferit-o tînărul Kastrati. Şi a mai fost bine că Tare şi Bogdani au fost anihilaţi de sistemul nostru defensiv, unul mult mai ermetic decît sîmbătă.
Ne bucurăm, totodată, că Victor Piţurcă a înţeles ce a greşit cu Bulgaria şi de această dată schimbările au fost corecte. Să te aperi întărind atacul, prin schimbarea lui Marica şi introducerea lui Ganea, e una dintre teoriile care au rodit şi la ultimul Mondial. Aşa l-a bătut Lippi pe Klinsmann în prelungirile semifinalei de la Dortmund. Temerar, nu fricos!

Şi mi se pare chiar reconfortant că am obţinut totuşi 4 puncte, într-o perioadă în care mulţi dintre posibilii titulari au fost accidentaţi.
Restul, că am înaintat de-a latul, că n-avem ritm, că nu găsim timpii de joc, că nu deschidem pe margini, că nu combinăm, că fiecare încearcă să rezolve individual, că Lobonţ a mai bărbierit o centrare, că Mutu ţine enorm mingea, toate acestea parcă nici nu-ţi mai vine să le discuţi. Pentru că rişti să se supere iar domnişorica şi să mai întoarcă spatele încă unui pretendent. Celui de-al patrulea turneu final. 

Comentează