E Roşu o soluţie ca închizător?

Util pentru faza de atac, deficitar în defensivă. Ştie cu mingea, dar n-are talie. Un portret în cîteva tuşe al lui Laurenţiu Roşu.Decizia lui Victor Piţurcă de a-l titulariza pe Roşu în locul lui Dorinel Munteanu a inflamat spiritele printre microbiştii români. Opiniile lor, postate pe blogul meu şi din care reproducem alăturat cîteva, sînt, într-o majoritate zdrobitoare, critice la adresa selecţionerului. Înainte de a furniza verdicte, e bine să analizăm plusurile şi minusurile din jocul mijlocaşului nostru.

Util pentru faza de atac, deficitar în defensivă. Ştie cu mingea, dar n-are talie. Un portret în cîteva tuşe al lui Laurenţiu Roşu.

Decizia lui Victor Piţurcă de a-l titulariza pe Roşu în locul lui Dorinel Munteanu a inflamat spiritele printre microbiştii români. Opiniile lor, postate pe blogul meu şi din care reproducem alăturat cîteva, sînt, într-o majoritate zdrobitoare, critice la adresa selecţionerului. Înainte de a furniza verdicte, e bine să analizăm plusurile şi minusurile din jocul mijlocaşului nostru.

1. Joc defensiv. Nu excelează, dar nici nu-i este străin. Multă vreme, într-un sistem 3-5-2, Roşu a fost folosit la Steaua ca fundaş stînga. Este însă mult mai atras de poarta adversă decît de cea proprie. Nu prea deposedează, are joc de cap deficitar, adică îi lipsesc calităţile de bază ale unui închizător. Dezavantaj.

2. Joc ofensiv. Jucător polivalent. În Spania, pe la echipele la care a evoluat, fotbalistul a jucat pe mai multe posturi, de la mijlocaş de bandă la al doilea vîrf. Intră în combinaţii, şutează bine, are simţul porţii şi, graţie lui, apare bine la finalizare din toate zonele terenului unde i se cere să joace. Avantaj.

3. Continuitate în joc. Nu excelează. Are momente cînd dispare, probabil şi pentru faptul că nu e un titular la formaţia sa, Recreativo Huelva. În ultimul meci de campionat a fost rezervă şi a jucat doar în ultima jumătate de oră. Dezavantaj.

4. Complementaritate cu Codrea. Din punctul de vedere al abilităţii, cei doi pot face un cuplu. Roşu e stîngaci, colegul său dreptaci. Complementaritatea continuă în ceea ce priveşte profilul celor doi, Roşu fiind mai degrabă un atacant, iar Codrea un fotbalist defensiv. De aceea, un 4-1- 4-1 poate li s-ar fi potrivit mai bine. Simbioza între cei doi se opreşte aici. În punctele esenţiale pentru acoperirea postului în sistemul 4-2-3-1, situaţia se schimbă. La talie, ambii jucători sînt cu mult sub media europeană a performanţei: Codrea (1,74 m) – Roşu (1,75 m). Motiv pentru care vor fi deficitari la duelurile fizice sau la mingi aeriene. Mai mult, nici unul dintre ei nu este un lider de echipă, aşa cum sînt majoritatea mijlocaşilor defensivi din lume. Dezavantaj.

5. Experienţa meciurilor mari. Relativ redusă. Mereu navetist între Primera Division şi Segunda, ca şi între teren şi banca de rezerve, Roşu se poate lăuda că a dat 3 goluri lui Real Madrid, dar nu se poate mîndri că ar fi jucat vreun meci internaţional de o asemenea importanţă în ultimii 5 ani. Dezavantaj.