Andrei Vochin

Cel mai bun ziarist dintre oamenii de fotbal și cel mai bun om de fotbal dintre ziariști. Pentru că le face pe amândouă

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Andrei Vochin
Fuga înainte de toate

„Și calul aleargă, dar nu dă lapte”. Asta e fraza preferată a celor care nu apreciază ceea ce înseamnă în ziua de azi calitatea fizică a fotbaliștilor. Curios e că în special foștii jucători iau în derâdere, de multe ori, […]

...

Scrisoare către vecinii mei din Chateau Mont Royal Chantilly

Dragii mei,

E trecut bine de miezul nopții. Am urcat în cameră imediat după ce l-am văzut pe „Săpun” coborând din mașina ce l-a adus, târziu, de la controlul antidoping. Șchiopăta din genunchi și din suflet. Unii dintre voi mai […]

...

De la nea Vanea la nea Bataclan

Parisul ne-a așteptat febril și atunci, și acum. Semantica e însă cu totul alta, fără ca asta să aibă vreo legătură cu faptul că în ’98 eram jurnalist acreditat, iar acum oficial. Tremurul ăla de dinainte de competiție e, din […]

...

Domnul Goe

Cu mare plăcere am lecturat vineri interviul pe care Justin Gafiuc i l-a luat lui Dorin Goian. Am regăsit aceeași stare de bine pe care o trăiesc de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest bărbat, indiferent de context, în […]

...

Lobby și cei 4 A

Cu alte cuvinte, dacă-și va duce angajamentul la capăt, Lobonț va ajunge la 40 de ani. Știrea poate surprinde, chiar dacă, atunci când vorbim de portari, ne aducem aminte că Dino Zoff devenea campion mondial cam pe la aceeași vârstă.

[…]

...

Linişte, Dinamo joacă!

Opera de reconstrucţie a lui Rednic merge bine. Asta ar trebui reţinut după derby. Două coperţi soioase riscă să ascundă filele pe care Dinamo a desenat fotbal, duminică seară, în cel mai aşteptat meci al etapei. Nu contează cronologia. Prima dintre ele vine din vestiarul cîinilor. Nemulţumit de statutul de rezervă, Ganea aruncă în aer, prin implozie, munca unui grup. Copy-paste după ce făcuse Niculescu înainte de Beitar. A doua coboară nervos din înaltul tribunei oficiale şi explică, prin vocea lui Marian Iancu, înfrîngerea Timişoarei printr-un complot urzit de oamenii lui Neţoiu: Alexa, Grigorie şi Cîrţu. Copy-paste după meciurile cu Steaua, cînd omul-negru era Olăroiu, iar caii troieni Caramarin, Coman, Ovidiu Petre.

luni, 21 august 2006, 5:19

Opera de reconstrucţie a lui Rednic merge bine. Asta ar trebui reţinut după derby. Două coperţi soioase riscă să ascundă filele pe care Dinamo a desenat fotbal, duminică seară, în cel mai aşteptat meci al etapei. Nu contează cronologia.

Prima dintre ele vine din vestiarul cîinilor. Nemulţumit de statutul de rezervă, Ganea aruncă în aer, prin implozie, munca unui grup. Copy-paste după ce făcuse Niculescu înainte de Beitar. A doua coboară nervos din înaltul tribunei oficiale şi explică, prin vocea lui Marian Iancu, înfrîngerea Timişoarei printr-un complot urzit de oamenii lui Neţoiu: Alexa, Grigorie şi Cîrţu. Copy-paste după meciurile cu Steaua, cînd omul-negru era Olăroiu, iar caii troieni Caramarin, Coman, Ovidiu Petre.

Victoria lui Dinamo trece pe planul doi, jocul pe planul trei, etc. Nedrept! Pentru că Dinamo a dat duminică semne evidente de viaţă în faţa unei echipe care îşi caută viitorul fără răbdarea unei construcţii solide.

Echipă de un sfert de oră
Cu excepţia primului sfert de oră, cîinii şi-au impus legea. Doar atunci, în mugurul meciului, Timişoara a fost o echipă. Bine înfiptă în teren, isteaţă în a descoperi că gaura se poate căsca între Goian, înlocuitorul lui Moţi, şi Blay, fundaşul care încă nu ştie cînd să strîngă şi cum să desfacă. Şi repetitivă, marcînd după aceeaşi schemă văzută la Piteşti: atragerea fundaşilor centrali în zone laterale, pas în spatele lor şi sosire din linia a doua a lui Cristea cu punct terminus în poartă.

Dinamo are reacţie nervoasă
Atît a suferit Dinamo. Bine pregătită mental, trupa lui Rednic a dovedit că are ceea ce în terminologie fotbalistică se numeşte reacţie nervoasă. Adică a transformat şocul de după primirea golului într-o furie pozitivă. Construcţia a căutat trasee către marginile terenului. Vîrfurile au coborît între linii pentru a lega jocul cu pase dintr-o bucată. Viteza şi verticalizarea au fost cuvintele-cheie ale succesului.

Din acel moment, Timişoara a căpătat sindromul Middlesbrough. Teama de a nu pierde un lucru cîştigat i-a blocat mintea şi plămînul. Linia de mijloc nu a mai reţinut baloane, iar efectul a fost o cascadă de atacuri ale gazdelor cu deznodămînt previzibil. Cînd liderul echipei, Bălace, vinde adversarului 3 mingi în 5 minute, e clar că finalul nu poate aduce decît eşecul.

13-6 pentru Dinamo a fost raportul situaţiilor de poartă

Ajutor de pe bancă
Şi războiul tehnicienilor a fost cîştigat de Rednic. Sesizînd subţirimea compartimentului median advers, şi-a permis să rişte cu al treilea vîrf. Ganea a fost decisiv pentru rezultatul final: gol şi pasă de gol în numai 10 minute. Cîrţu a sesizat problemele echipei sale la mijlocul terenului. I-a scos pe Bălace, Caramarin şi Grigorie. Corect! Numai că introducîndu-l pe Bădoiu pe post de fundaş dreapta, el a modificat poziţia în teren a lui Olah şi a distrus dintr-o mişcare ce mersese cît de cît bine, linia de fund. Adică aceea pe care Mourinho n-o schimbă, cînd scorul îl avantajează, decît în caz de accidentări. Nu-i întîmplător că golurile 2 şi 3 au fost precedate de acţiuni purtate tocmai în acea zonă de teren. |n timp ce Torje n-a fost reţinut nici în lotul de 18!

Diferenţă de atitudine
Revedeţi golul lui Ganea! Mingea e în aer, dinamovistul are în faţă un munte de om, pe Mehmedovici, şi un pachet de muşchi, pe Emeghara. Strînge din dinţi, icneşte printre ei, ajunge primul la minge şi se prăvăleşte cu ea în poartă. Această diferenţă de atitudine a făcut ca scorul să basculeze. |n favoarea celor care luptă pentru orice minge, în orice zonă de teren şi în orice minut. Duminică seară, ei au purtat tricouri roşii.

Comentează