Lumea e marț
E greu să pierzi. La table, ca la nimic altceva. Bătut, te așteaptă toate ironiile lumii, de la Păcală și Esop încoace
O amintire pe care o împart cu nenumărați absolvenți ai vieții la curte sau la scara blocului îmi aduce în fața ochilor figuri de mari mutilați. Victime de marț la table luați în tărbacă, stropiți cu acizi miștocărești, evacuați cu palme după ceafă și înlocuiți de pretendenți proaspeți. Trimiși ceva mai în spate, învinșii tăceau mâlc. Un timp.
Apoi, cumva recunoscători pentru dreptul de a rămâne prin preajmă, puneau umărul și limba despicată la tocătura măruntă prin care era trecut următorul perdant.
Dar nervi? Niciodată. Teorii răsucite asupra vremii, copiilor de-acasă sau pizmei de clasă ca explicație pentru eșec? De neimaginat. Învinsul încasa și aștepta ocazia următoare. Fără să știe, Nea Cutare și trupa erau niște jucători normali jucând fără fiere, de plăcere. Olimpismul mucalit al acestor partide persistă prin Europa de Est și prin Orient, dar n-a făcut niciodată succes de presă. Oamenii erau și sunt prea mici. La fel și mizele: câteva beri și o țigară-două, ciugulite de la învins.
În tot acest timp, Serena Williams învăța tenis, era asuprită social, discriminată sexual plus rasial și, după aproape 100 de milioane câștiguri de pe urma acestei vieți de câine, exploda indignată în finala de la Flushing Meadows. S-a scris, deja, o bibliotecă savantă și stupidă pe tema Serena victima bestiilor mascule. Penibil. A trecut o săptămână de la finala ratată de la New York și lumea strident de inteligentă, sociologii, celebritățile și organismele naționale și internaționale continuă să discute despre cât de prost a înțeles restul lumii eroismul dnei Williams. Cât va continua predica? Atât cât va fi nevoie pentru a scoate prostiile din capul necredincioșilor.
Indiscutabil, noi, cei dezgustați de ifosele tenismenei mamă de necuviință, suntem proști. Am ratat progresul. Dar întrebarea rămâne: nu e mai de bun-simț să recurgi la bun-simț? Adică să tragi linie și să observi trist că multora li s-a suit la cap și nu mai știu să piardă. Pierzi alegerile? Te-a furat Trump, de mână cu Putin. Pierzi finala? Te-a furat armata fără număr a rasiștilor și sexiștilor albi. Cu alte cuvinte, tu n-ai voie să pierzi. E ilegal. Vremurile noastre sunt comice dincolo de grotesc. Mai bine dăm o tablă. Oricum, lumea e marț.