Fotbalul de jos
Cine vrea să regăsească valorile originare nu trebuie să caute în Premier League
Cu excepția recomandărilor Coca-Cola, lozincile îmbătrânesc repede. În rest, robotică servilă. Premier League, de pildă, ucide fiecare meci înainte de a începe, impunând un microbalet lozincard. Fiecare jucător pune genunchiul jos. Noi nu suntem rasiști!
De aici, insinuarea vagă după care undeva, printre suporterii din afară, nu printre mântuiții din teren, cineva e suspect de rasism. De ce? În primul rând, pentru că trebuie. În al doilea rând, din același motiv și abia în al treilea, uite-așa! Lumea trebuie reeducată. Prin urmare, sportul poate fi desfigurat sau falimentat. Cum era de bănuit, proiectul o duce de minune în Statele Unite, unde NFL s-a reprofilat în școală de corecție morală și sindicat pedagogic. Spectatorii fug, telespectatorii mută pe emisiunile gastro, încasările se topesc, dar gloria politică nu mai cunoaște margini. Sportul e o chestiune secundară în propriile temple.
Cine nu are frisoane
În realitate, și nu în iluzia promovată oficial, sportul e liber, dar cu două condiții: să se găsească în afara zonei puritane anglo-americane și să țină de ligile din subsol. Sudul și estul Europei n-au frisoane sectare și își văd de joc fără obligații rituale. Nu veți vedea nici un haka întrerupt în genunchi în Serie A. Cu excepția cazurilor în care Lukaku vrea să pozeze și fără minge la picior.
Fotbalul de sus, morala de jos
Problema fotbalului de sus e o muțenie dictată tot de sus jucătorilor siliți la postura de supuși fără drept la cuvânt. Adică exact situația pe care aceiași jucători sunt învățați să o conteste. Nu știm câți jucători din Premier League își doresc să facă semne virtuoase din genunchi, dar știm că decizia care îi obligă la așa ceva a fost luată după o întrunire a Federației cu căpitanii echipelor de Premier League. E mai simplu. Decizia se ia în cadru restrâns și se comunică spre executare membrilor de rând. Care acceptă, cu gândul la contract și la salariu. Mai ales că vremurile sub COVID sunt grele.
Săracii chiriași!
De la începutul sezonului, piața imobiliară s-a dat peste cap. Până în august, cine semna cu un club londonez găsea ușor o vilă cu teren de golf, în zonele luxoase de la sud de Londra. Un buget imobiliar de 10.000 de lire pe lună era suficient. Acum nu mai e nimic de găsit, nici măcar pentru vedetele cu bugete de 15.000 pe lună pentru chirii. Mulți din nou-sosiți s-au văzut obligați să sufere în apartamente de hotel. Cum să faci gură, acum, când necazurile curg?
Les is more. Mai puțin e uneori mai mult
Un singur mare fost fotbalist a rupt tăcerea. Les Ferdinand, cândva vârf de forță al naționalei și acum director la Queens Park Rangers, a spus simplu: povestea cu genunchiul jos e PR și noi nu mai servim așa ceva! Ferdinand e de culoare și asta ajută. QPR e în divizia a doua, cu șanse solide de retrogradare. Și asta ajută. Divizia a doua (Championship) nu are difuzare globală. Asta ajută cel mai mult. Cine vrea jocul adevărat trebuie să caute fotbalul de jos.
TRU (Londra)